Când vine vorba de şosele alpine, la noi în România, te gândeşti imediat la Transfăgărăşan sau Transalpina. Amândouă situate la mare altitudine şi amândouă ameţitor de frumoase. Dacă mergi în Austria, cea mai spectaculoasă şi mai vizitată şosea alpină este Grossglockner Hohenalpenstrasse.
Lung de 48 km, situat la peste 2500 metri altitudine, în partea sudică a masivului Hohe Tauern, acest drum leagă landurile Salzburg şi
Carintia făcând legătura între două zone renumite din Austria, Salzammergut şi Tirolul de Est . Gheţarul Pasterze, cel mai mare gheţar din Alpii Răsăriteni, “marea” de munţi care ţi se aşterne la picioare, marmotele prietenoase şi caprele negre sprinţare, cascadele vijelioase care îşi fac drum la vale pe versanţi prăpăstioşi, siguranţa drumului şi numeroasele parcări şi locuri de bellvedere amenajate, fac din Grossglockner un drum vizitat de peste 900.000 de persoane pe sezon şi reprezintă o importantă sursă de venit pentru zonă, având în vedere că taxa de la intrarea în magnificul parc natural nu este foarte mică.
Urcarea pe acest munte este spectaculoasă. Drumul, plin de serpentine, are numeroase platforme de observare, şase trasee informative, multe panouri şi două centre de informaţii pentru turişti amenajate modern, cu parcări spaţioase, restaurante şi magazine de suveniruri. Priveliştea se schimbă aici la fiecare curbă, iar până la cel mai înalt punct al drumului atins la Hochtor, la 2504 m altitudine, oprim de nenumărate ori. Într-o parte sunt munţii semeţi cu vârful Grossglockner sub formă de piramidă, dominând maiestuos cerurile şi pămîntul, stâncile impunătoare, ţinutul veşnic îngheţat. De cealaltă parte se întind păduri romantice sau păşuni alpine,de un verde crud cum nici nu credeam că există, cu iarbă măruntă, bogată şi grasă, presărată cu o varietate de flori multicolore.
Grossslockner Hochalpenstrasse nu este doar o simplă şosea alpină, nu este doar un banal drum panoramic, ci este un obiectiv în sine, cu istorie şi tradiţie,oferindu-ne o şansă unică de a pătrunde
într-o arie cu peisaje fabuloase, dar şi posibilitatea unei incursiuni cu caracter educativ în lumea montană în general şi cea alpină în special. Din punct de vedere istoric, se cunoaşte că acum 4000 de ani, oamenii traversau ţinuturile neprietenoase şi îngheţate ale Alpilor prin aceste locuri. Numeroasele vestigii precum cuţite de bronz, bijuterii de aur celtic, o statuie a lui Hercule, căpăstre de animale, precum şi lanţurile sclavilor descoperite în împrejurimi, dovedesc faptul că oamenii din vechime au trecut prin aceste locuri, celţii şi romanii folosind des aceste rute de trecere a munţilor.
Poate aceşti munţi au fost străbătuţi de oameni de la începuturile omenirii, dar doar din anul 1924 s-a pus problema construirii unui drum panoramic care să fie cel mai spectaculos drum construit la acea vreme din Europa, dar care să aducă în acelaşi timp venit acestei zone alpine sărace. Inginerul Franz Wallack este cel care a proiectat aceasta şosea. Înainte de a o face, el călătorit pe toate drumurile alpine din Europa acelor ani. Abia apoi a întocmit proiectul, folosindu-se de ceea ce a observat în toate aceste drumeţii. De partea lui s-a aflat tot timpul un om tence, Franz Rehrl, şeful Guvernului Provincial din Salzburg care identificase cele trei surse importante ale regiunii: puterea inepuizabilă a apelor, patrimoniul istoric şi cultural admirat de toată lumea şi nu în ultimul rând, natura grandioasă. Iscusinţa, ambiţia şi profesionalismul celor doi au dus la naşterea Grossglockner-ului, drum care a fost dat în folosinţă în anul 1935.
Imediat ce a fost inaugurat, Grossglockner a devenit o atracţie turistică deosebită, cu un flux de 375.000 de vizitatori în anul 1939. În timpul războiului, Grossglockner a avut o viaţă tristă cunoscând distrugeri masive dar el a fost modernizat şi redeschis traficului auto în anul 1962.
De atunci acest drum alpin a uimit milioane de oameni. La fel am fost şi noi. Experienţa parcurgerii acestui drum a fost una multilaterală. Am fost impresionaţi nu numai de frumuseţea naturii ci mai ales de eforturile care se fac pentru păstrarea acesteia. Am văzut că este normal să parcurgi un drum impecabil indiferent de condiţiile meteo sau altitudine, am văzut o natură curată şi protejată chiar dacă sute de mii de turişti viziteză zona, dar mai ales am văzut prin toate acestea respectul administraţiei pentru omul contribuabil, respect concretizat prin investiţii adevărate care produc lucruri excepţionale.
Dincolo de toate acestea, dacă ajungeţi în Austria, merită să vă abateţi din drum,să urcaţi pe şoseaua alpină de la Grossglockner, să “atingeţi” norii cu mâna, să vă minunaţi de întinderile stâncoase de la picioare, să vă jucaţi cu zăpadă în plină vară, iar dacă auziţi un fluierat ascuţit să ştiţi că acesta nu vine de la cascadele înspumate ci de la nişte animale mici şi prietenoase, marmotele, stăpânele ţinuturilor alpine.
[slideshow_deploy id=’327′]