Pentru turistul român, Skopja nu reprezintă, de regulă, decât un punct de tranzit pe harta Balcanilor, la marginea căruia trece autostrada spre vacanţa de vară din insulele greceşti. Cei care iau însă decizia de a se opri, măcar pentru o singură zi, în capitala Macedoniei, vor avea şansa de a descoperi un fascinant oraş al contrastelor.
În oraşul de pe râul Vardar, sărăcia din suburbiile în care oamenii mai trăiesc în cutii de carton, contrastează izbitor cu opulenţa din centrul oraşului, transformat în ultimii ani într-un adevărat muzeu de artă în aer liber, pentru care autorităţile macedoniene au cheltuit nu mai puţin de 500 de miliarde de euro. Amenajarea urbanistică a centrului oraşului Skopje, deşi încă nu este pe deplin finalizată, descoperă în faţa turiştilor, prin clădirile impunătoare dar mai ales prin uriaşele ansambluri monumentale şi spectaculoasele fântâni arteziene, măreţia unei zone care l-a dat istoriei pe cel mai brav cuceritor al tuturor timpurilor: Alexandru cel Mare.
Macedonienii rostesc şi astăzi cu mândrie numele regelui lor care, la începutul veacului al treilea, la doar 32 de ani, devenise stăpânul celui mai mare imperiu cunoscut vreodată. Ei îi spun cu mândrie Alexandru Macedoneanul, cu toate că paternitatea sa este revendicată cu aceeaşi pasiune de greci şi de turci, care nu uită că mama sa, Olimpia, a fost grecoaică din Epir dar Alexandru a văzut lumina zilei în Efes. În inima capitalei de astăzi a Macedoniei, Skopje, macedonienii i-au ridicat lui Alexandru cea mai impunătoare statuie din Europa. Înalt de 26 de metri, complexul monumental îl înfăţişează pe tânărul rege călare, cu sabia în mână. La baza coloanei pe care sunt imprimate basoreliefuri cu scene de luptă, stau de strajă alte statui impunătoae de bronz înfăţişându-i pe bravii ostaşi ai lui Alexandru străjuiţi, la rândul lor, de impresionanţi lei de bronz. Întregul grup statuar este învăluit într-o perdea de apă din fântâna arteziană care, la ceas de seară, prinde culoare, transformându-se într-un punct de atracţie pentru turişi şi fotografi din toată lumea. De altfel, pe o suprafaţă de câţiva kilometri pătraţi, aproape fiecare palmă de pământ constituie un punct de atracţie pentru iubitorii de artă fotografică, graţie zecilor de statui înfăţişând personalităţi ale istoriei, culturii, artei sau politicii din Macedonia, dar şi personaje mitologice.
Un alt punct de atracţie al oraşului este podul de piatră peste Vardar. Construit din blocuri de piatră în secolul al VI-lea către împăratul bizantin Skopje, capitala Macedoniei, Iustinian şi reconstruit, mai apoi, din ordinul sultanului Mahomed al II-lea, în perioada în care oraşul s-a aflat sub stăpânire otomană. Monument arhitectornic de excepţie, Podul de piatră este un simbol al oraşului Skopje, localnicii considerând că el face legătura între prezentul şi trecutul acestui oraş. Podul leagă moderna Piaţă Macedonia (centrul de astăzi al oraşului) cu vechea fortăreaţă Kale, ridicată pe ruinele fostei aşezări Scupi construită pe maluil râului Vardar de romani, dar şi de vechiul bazar, un cartier comercial în care civilizaţia balcanică se întrepătrunde într-un mod fabulos, cu cea orientală şi occidentală.
Vechiul bazar din Skopje, în care-şi expun produsele autentice absolut încântătoare, macedonieni, albanezi, turci, greci, sârbi, croaţi sau evrei este cel mai mare din Balcani şi al doilea ca mărime din Europa, după cel din Istambul. Tot aici, se află, într-o incredibilă dar fabuloasă vecinătate, clădirea impresionantă a Bisericii ortodoxe “Sfântul Dumitru” (care adăposteşte miraculoasa icoană neagră a Maicii Domnului) şi moschea lui Mustafa Paşa (în care se află mormântul marelui vizir Mustafa).
SKOPJA, MACEDONIA – GALERIE FOTO:
Privit din perspectivă religioasă, Skopje a fost şi este şi astăzi un creuzet al religiilor. Iar acest lucru face parte, în mod categoric, din secretul care dă măreţia acestui oraş. Puţini ştiu că oraşul în care se înaltă semeţe cinci minareturi ale unor moschei musulmane şi în care bat clopotele din zeci de biserici ortodoxe, este în acelaşi timp, oraşul care a dat omenii, în secolul XX, una dintre cele mai ilustre figuri ale catolicismului. La doar câţiva paşi de Piaţa Macedonia şi de măreaţa statuie a lui Alexandru cel Mare, dincolo de arcul de triumf care simbolizează independenţa Macedoniei, obţinută abia în 1991 (după deprinderea de statul iugoslav) se află memorialul dedicat Sfintei Maria Tereza. Pe numele ei adevărat, Agnes Gonxha Bojaxhi (celebra călugăriţă misionară cunoscută pentru actele sale de caritate derulate în mod special în zonele sărace ale Indiei, laureată a Premiului Nobel pentru pace din 1979) a fost botezată în catedrala catolică distrusă de devastatorul cutremur care a lovit oraşul în 1963. Pe locul acesteia a fost ridicat memorialul Mariei Tereza, sfânta care aminteşte tuturor că gesturile mici pot transforma un om simplu într-o mare personalitate, iar credinţa poate înlătura orice barieră din calea oamenilor.
Credinţa este, de altfel, sentimentul care urmăreşte destinul acestui oraş vechi de peste patru milenii care, de-a lungul istoriei, a cunoscut de nenumărate ori mărirea şi decadenţa, dar a avut puterea de a se ridica de fiecare dată şi de a redeveni un reper pe harta Europei. Un reper istoric, religios, cultural şi acum, turistic, de excepţie. Un oraş pe care, într-un week-end sau în trecere, în drumul spre viitorul concediu la Marea Mediterană, vă invităm să-l vizitaţi. Pentru că altfel, nici nu ştiţi ce pierdeţi.