Întreaga omenire a protestat la începutul anilor 90, atunci când războiul care a condus la destrămarea Iugoslaviei a distrus o bună parte din străvechea capitală a Ragusei, cetatea Dubrovnik, parte a patrimoniului universal UNESCO. Puţini erau cei care mai credeau, la vremea
respectivă, că Dubrovnik va mai deveni vreodată o destinaţie turistică de succes.
Într-un timp foarte scurt, spre surprinderea generală, croaţii au reconstruit din temelie cetatea, într-un timp record, iar anul 2013 a readus Dubrovnikul în poziţia de lider al destinaţiilor turistice de vacanţă preferate de europeni şi nu numai.
Printre cei aproape 25 de milioane de turişti care au vizitat fascinantul oraş croat de la Marea Adriatică am avut plăcerea de a ne afla şi noi, reporterii “Exclusiv”.
Cunoscut odinioară sub numele Ragusa, oraşul Dubrovnik nu este doar cel mai frumos oraş din Croaţia, ci şi una dintre cele mai strălucite aşezări de pe malurile coastei Dalmaţiei. Fondat de greci, care l-au numit Epidaurum, oraşul a avut de-a lungul timpului, diverşi stăpâni dar şi lungi perioade de independenţă. Astăzi, Dubrovnik este realmente o citadelă universală, pe străzile acestuia umblând, zi de zi, şi admirând măreţia şi nobleţea clădirilor ori arhitectura de mare artă a clădirilor sale principale sau bucurându-se de pacea măreţelor catedrale, milioane de oameni din toate colţurile planetei.
Aflat sub suzeranitate bizantină la început, Dubrovnik a devenit o importantă putere maritimă, rivala declarată a Veneţiei. Oraşul şi-a păstrat întotdeuna independenţa, în ciuda faptului că a fost temporar ocupat de către veneţieni, turci şi
maghiari, datorită abilităţii diplomatice a conducătorilor săi. În secolul al XV-lea oraşul a fost împodobit cu palate şi catedrale impunătoare, acesteaadăugându-se vechilor construcţii, la fel de fascinante. O parte au rezistat până în zilele noastre. Printre ele amintim biserica Sfântul Ştefan (care datează din secolele VII-VIII), Catedrala Sfântului Blasiu, protectorul oraşului (care datează din secolele XII-XIV), Mănăstirea Dominicană (care datează din secolele XIII-XV), zidul de incintă şi numeroase fântâni. Între 1806 şi 1813, oraşul a fost ocupat de francezi şi apoi integrat Imperiului Habsburgic, între 1814-1815. În 1918 a intrat in componenta Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, devenit Iugoslavia în 1929.
Zidurile vechi, care protejau odinioară oraşul avanpost al Balcanilor, au fost martorele tuturor acestor evenimente. Cele care au supravieţuit atacurilor de pe mare, de pe uscat şi din aer, se întind astăzi pe o lungime de 2 kilometri, au o lăţime de 4-6 metri şi, în unele locuri, domină marea de la o înălţime de circa 25 de metri. De pe înălţimea fortificaţiilor se pot vedea cele două intrări principale în oras, Pibe şi Ploc, ambele conducând spre zona pietonală, spre Placa (Strada Mare) plină de prăvălii multicolore, de magazine de artă şi bijuterii, de restaurante şi cafenele. Cu toate aceste tentaţii puse în calea milioanelor de turişti atraşi aici de frumuseţea vechiului oraş, dar şi de fascinantele croaziere maritime printre cele peste 1800 de insule şi insuliţe din Marea Adriatică ori de plajele liniştite şi sălbatice ale coastei dalmate, Duvrovnik este un oraş scump. Printre cele mai scumpe din Europa. Cu toate acestea, chiar şi pentru turistul de condiţie medie, este în egală măsură un oraş accesibil tuturor, indiferent de grosimea portofelului.
DUBROVNIK, CROAȚIA / GALERIE FOTO:
Clădirile de piatră deschisă la culoare dau un farmec aparte străduţelor laterale strâmte, în stil specific veneţian, creând o atmosferă intimă. Deşi este cel mai vizitat oraş din Croaţia, în Dubrovnik viaţa locuitorilor se derulează într-o normalitate admirabilă, devenită ea însăşi un reper pentru turişti. Rufele colorate sunt expuse la vedere iar geamurile şi uşile din lemn ale caselor, care păstrează patina timpului, sunt larg deschise. Larma copiilor şi vocile mamelor care îi cheamă de la joacă reprezintă o faţetă veselă a bătrânului oraş. De pe dealul Sfântului Sergiu se pot admira, în toată splendoarea lor, acoperişurile roşii ale caselor din noul oraş, modern şi clasic în acelaşi timp, care s-a extins dincolo de zidurile Ragusei.
Pe cea mai cunoscută stradă din oraş, numită simplu şi firesc Strada Mare, de fapt un larg bulevard de promenadă, se află catedrala oraşului, care este închinată Sfântului Blasiu, patronul oraşului. Despre acest sfânt se spune că în timpul unor lupte din Evul Mediu a prins cu mâna o ghiulea de tun pe care a aruncat-o înapoi. În mod miraculos, deşi Dubrovnik a trăit din plin ororile războiului iugoslav de la începutul anilor 90, Catedrala şi Palatul Rectorului (o altă clădire emblematică a oraşului, datând din 1463) au scăpat neatinse. Localnicii cred şi astăzi faptul că Dubrovnik şi-a recăpătat strălucirea după ce a fost aproape distrus în războiul de independenţă din 1991-1995 tot ca un miracol al protectorului său sfânt, Blasiu.
Dincolo de propriile sale repere turistice, Dubrovnik este oraşul aflat la intersecţia altor destinaţii de top din Balcani, pe o rază de mai puţin de 100 de kilometri, turiştii având posibilitatea să viziteze la fel de fascinantul oraş bosniac Mostar, cu zona turistică de excepţie care-l înconjoară sau îşi pot continua drumul pe coasta Adriaticii, prin Muntenegru, Albania şi Grecia, până la contopirea cu marea Mediterană.
În patrea opusă, spre nord, turiştii pot păstrunde în “micul Dubrovnik”, o copie în miniatură a vechii capitale a Ragusei, construită de dogi veneţieni pe insula Korkula, locul în care se presupune că s-ar fi născut celebrul explorator Marco Polo. Puţin mai spre est se află şi un alt loc sfânt din Europa, Medjegorie, destinaţie de pelerinaj către muntele unde există dovezi că Fecioara Maria s-a arătat unor credincioşi şi unde se spune că cei cu credinţă au parte şi azi de adevărate miracole.