Indiferent dacă alegeţi ca destinaţie de vacanţă pentru acest an Litoralul românesc sau cel bulgăresc, există la malul Mării Negre un loc pe care nu trebuie să-l rataţi. Este vorba despre „Cuibul liniştii” de la Balcic (Bulgaria), locul unde una din cele mai iubite Regine ale României – Regina MARIA – a ales (chiar dacă, din nefericire, doar vremelnic), să-i fie adusă după moarte, inima. Indiferent unde vă petreceţi concediul de vară pe Litoralul Pontului Euxin, castelul de la Balcic merită vizitat mai ales că se află la doar 60 km de Vama Veche sau la mai puţin de 9 km de celebra staţiune bulgară Albena (circa 35 de kilometri de portul Varna).
Ca orice loc de acest fel, castelul de la Balcic îşi are propria lui poveste. Se spune că Regina Maria, soţia Regelui Ferdinand al României, a vizitat prima dată Balcicul la insistenţele pictorului Alexandru Satmari. Impresionată de frumuseţea locurilor, în anul 1925 a început aici construcţia unei case de vacanţă, de fapt o vilă cu pereţi albi şi ţiglă roşie, simplă şi deloc pretenţioasă, înconjurată însă de un minunat parc amenajat de-a lungul a trei terase în stil maur, mediteranean dar şi bulgăresc. Vizitarea domeniului de la Balcic reprezintă şi astăzi pentru orice călător o adevărată aventură.
După ce treci de porţile masive de la intrare, achitând o simbolică taxă, necesară pentru întreţinerea domeniului, te trezeşti în mijlocul unei grădini superb amenajate în care natura şi intervenţia măiastră a omului se află într-o adevărată comuniune. Nu poţi să nu rămâi mut de uimire când un podeţ din lemn, ascuns meşteşugit printre tufe şi iarbă, te duce în grădina de roci unde plante nemaiîntâlnite cresc din pietre şi stânci aruncate parcă la întâmplare în ceea ce am putea numi, matematic, o dezordine atent ordonată.
Din când în când, sub câte un arbore cu frunze ciudate şi umbroase se ascunde o băncuţă mică care te îndeamnă la o clipă de odihnă sau la meditaţie. Poteci săpate în piatră te poartă prin labirintul cretan unde pietrele au fost aduse chiar din insula Creta sau prin „Grădina lui Allah” cu alei de piatră aduse tocmai din Maroc. Această parte a parcului a fost transformată în grădină botanică, fiind una dintre cele mai celebre grădini de acest fel din partea central-estică a Europei mai ales datorită colecţie de cactuşi, chiparoşi şi alte plante rare. La fel de impresionantă este şi cascada artificială pe malul căreia se află fosta uzină electrică a domeniului, transformată între timp în magazin de suveniruri de unde poţi cumpăra o serie de produse de înfrumuseţare, toate pe bază de ulei de trandafir.
De altfel în apropiere poate fi admirat şi un dispozitiv de extragere a uleiului din minunatele roze. În vecinătatea cascadei se află Vila Moara care adăposteşte la parter un restaurant cochet dar şi o cramă în care se pot cumpăra de la vinuri autohtone produse pe domeniul de la Balcic la valoroase vinuri de colecţie cu o vechime remarcabilă, dar şi cu preţuri pe măsură. Piesa de rezistenţă a colecţiei este un vin produs în 1902, vinul având un preţ de invidiat: 25.000 Euro. Celebru şi accesibil este însă şi vinul produs chiar şi în prezent din viţa de la Castel, vinul preferat al Reginei Maria, un merlot în amestec cu zmeură.
Puntea suspinelor, podul de peste cascadă care uneşte cele două maluri ale domeniului îşi are şi el povestea lui. Se spune că dacă îl treci cu ochii închişi în timp ce rosteşti o dorinţă aceasta se va împlini în scurt timp. Ziduri de piatră, tronuri, vase de lut vechi, flori, alei, copaci şi vile ascunse în verdeaţă, capela “Stella Maris” (“Steaua Mării”) unde din 1936 până în 1940 s-a adihnit inima Reginei Maria, reprezintă doar o parte din farmecul şi istoria locurilor.
Domeniile de la Balcic au reprezentat nu numai un loc de relaxare pentru Regina Maria, ci mai ales un loc unde marii artişti ai vremii au venit pentru a crea adevărate opere nepieritoare. Tonitza, Grigorescu, Ressu, Petraşcu, de fapt toată boema bucureşteană putea fi întâlnită vara la Balcic.
De altfel, în 1926, aici a fost înfiinţată Universitatea Liberă Coasta de Argint unde au ţinut prestigioase conferinţe nume mari ale intelectualităţii române: Nae Ionescu, Ion Marin Sadoveanu, Cezar Petrescu, Pamfil Şeicaru, Ion Pillat, Mihail Jora, Jean Bart, Tudor Vianu, Gala Galaction, Nicolae Iorga. Universitatea a editat revista „Coasta de Argint” în limba română, bulgară şi turcă ca semn al libertăţii actului creator dar şi al înfrăţirii între diversele culturi şi popoare.
Dar dacă te impresionează aici ceva cu adevărat, acel ceva este liniştea şi pacea pe care ţi-o inspiră locurile. Deşi sute de turişti se perindă zilnic prin parcurile de la Balcic, locurile te întâmpină cu o linişte şi o seninătate aparte. În jur se aude doar freamătul copacilor, sunetul valurilor mării ce se sparg de mal şi din când în când ţipătul ascuţit al unui pescăruş. În rest liniştea ce pluteşte în jur poate fi aproape palpabilă, astfel încât înţelegi de ce refugiul a fost numit „Cuibul liniştii”.
Iar dacă inima Reginei Maria s-a întors în 1940 la Bran, odată cu retrocedarea Cadrilaterului de către Regatul României în favoarea Bulgariei, pe alei şi în castelul simplu de la malul mării mai sălăşluieşte spiritul încă viu al unei regine care a intrat în conştiinţa poporului său drept „mama răniţilor” şi pe care a caracterizat-o nu grandoarea şi puterea, ci dragostea pentru oameni, pentru arte şi pentru tot ceea ce este frumos, convinsă fiind, aşa cum avea să scrie încă din debutul frumoasei sale autobiografii, citându-l pe ilustrul Nietzche: “Caracterul este destin”.
Dincolo de frumuseţea unei vacanţe liniştite pe malul Mării Negre, o zi petrecută la Balcic te îmbogăţeşte mai ales sufleteşte şi te îndeamnă să revii oricând cu plăcere.
