Pentru toți românii, anul 2018 este Anul Centenarului Marii Uniri. Este anul în care avem și datoria, dar și șansa de a sărbători împlinirea celui mai înalt deziderat al înaintașilor noștri: unirea tuturor teritoriilor locuite de români într-un stat unitar, modern și independent.
Este binecunoscut faptul că acest miracol al Marii Uniri de la 1918 a fost posibil doar în condițiile în care România a intrat în primul război mondial alături de Antantă și cu prețul jertfei de sânge a peste 220.000 de eroi.
La fel de binecunoscut este faptul că Valea Jiului a fost una dintre cele mai fierbinți zone ale primului război mondial, aici desfășurându-se unele dintre cele mai încrâncenate lupte ale campaniei din anul 1916 pentru eliberarea Ardealului. Numai în zona Straja – Pasul Vâlcan, în perioada august – octombrie 1916 au căzut la datorie peste 1500 de eroi.
Un tânăr ofițer la frontiera din Pasul Vâlcan
Unul dintre aceștia a fost locotenentul Emil I. Popovici, comandantul Companiei a 11-a, Batalionul III, din Regimentul Gorj nr. 18 Dorobanți (devenit Infanterie, după război).
După cum rezultă din Registrul Ofițerilor Activi aflat în Arhivele Militare Pitești (Fond Arhivistic nr. 3042, DCI, nr. inv. S80 / 08.04.1977, vol. 5, pag. 405), lt. Emil I. Popovici, fiul lui Ion și al Anicăi, s-a născut la 3 septembrie 1890 în comuna Păncești, din actualul județ Bacău.
La 2 decembrie 1911 este elev al Școlii Militare de Infanterie, iar la 23 iunie 1913 devine absolvent al acestei școli, i se acordă gradul de sublocotenent și este repartizat la Regimentul Gorj nr. 18 cu care participă la Campania anului 1913, respectiv la cel de-al doilea război balcanic. Începând cu 29 august 1915, face parte din trupele de acoperire a frontierei româno – austro-ungare din Valea Jiului. La 1 iulie 1916 este ”înălțat” la gradul de locotenent, iar momentul intrării României în război (15 august 1916) îl găsește în zona Defileului Jiului, în funcția de comandant al Companiei a 11-a, Batalionul III, din Regimentul Gorj nr. 18.
Viața – un preț prea mic pentru libertatea patriei
Locotenentul Emil I. Popovici participă cu dăruire și devotament la luptele pentru eliberarea Văii Jiului ajungând cu compania pe care o conducea până în zona Crivadia unde, la 26 august 1916, este rănit în luptele de pe Dealul Bran și evacuat de pe câmpul de luptă. În zilele următoare, urmare presiunii exercitate de un inamic mult mai numeros și mult mai bine înzestrat din punct de vedere tehnico-militar, trupele Diviziei a 11-a Infanterie se retrag pe linia vechii frontiere dintre România și Austro-Ungaria, mai precis pe aliniamentul situat pe înălțimile: Vf. Parângul Mare – Vf. Cândețul – Vf. Pasul Vâlcan – Vf. Straja – Vf. Oslea. Înțelegând dificultățile pe care le întâmpinau trupele române, locotenentul Emil I. Popovici, deși incomplet refăcut medical, solicită revenirea pe front pentru a-i ajuta pe camarazii săi de arme să oprească contraofensiva inamicului.
Atât din Registrul Ofițerilor Activi amintit mai sus, cât și din Registrul Istoric și Jurnalul de Operații al Regimentului Gorj nr. 18, aflăm că eroul Emil I. Popovici a căzut la datorie la 9 septembrie 1916 în luptele crâncene de la Pasul Vâlcan, mai precis ”fiind încetat din viață în câmpul de luptă de la Buliga, ucis prin armă de foc”.
Eroii nu mor niciodată
În timpul studiului luptelor din Valea Jiului, atenția mi-a fost atrasă de modul în care eroismul tânărului locotenent a fost elogiat de către colonelul Ion Anastasiu, comandantul Brigăzii 22 Infanterie, iar în acele lupte, și comandantul Detașamentului Centrul Jiu.
În Registrul Istoric și Jurnalul de Operații al Regimentului Gorj nr. 18 se consemnează că ”În memoria Locot. Popovici Emil, Comand. Comp. 11-a din Regimentul Gorj nr. 18, se dă următorul ordin de zi:”
Ordin de zi Nr. 63 din 12 septembrie 1916:
„PENTRU CA PE VEȘNICIE SĂ FIE PILDĂ REGIMENTULUI GORJ NR. 18, BRAVURA LOCOTENETULUI POPOVICI EMIL, COMANDANTUL COMPANIEI 11-a, ORDON: CA ÎNCEPÂND DE AZI, COMP. 11-a SĂ POARTE NUMELE DE LOCOTENENT POPOVICI CEL BRAV”.
Comand. Detașam. Centrul Jiu
Colonel / ss / Anastasiu
Acest Ordin de zi reprezintă o mărturie extrem de concludentă atât în ceea ce privește dramatismul cu care s-au apărat trupele române în luptele de la Pasul Vâlcan, cât și în ceea ce privește curajul și disprețul în fața morții dovedite de eroul Emil I. Popovici ca apărător al patriei sale.
Dreptul eroilor la recunoștință veșnică este o datorie pentru noi
Întrucât, după studierea registrelor istorice ale regimentelor care au luptat în Valea Jiului și după consultarea unor specialiști nu am aflat despre un caz similar, este foarte probabil ca actul colonelului Ion Anastasiu să fie unic în istoria armatei române din primul război mondial, ceea ce face și mai prețios sacrificiul eroului locotenent Emil I. Popovici.
Având în vedere cele prezentate mai sus, la propunerea subsemnatului, Consiliul Local al Municipiului Vulcan a aprobat acordarea post – mortem a titlului de ”Cetățean de Onoare al Municipiului Vulcan” locotenentului Emil I. Popovici.
Consider că cinstind astfel memoria eroului locotenent Emil I. Popovici aducem același omagiu, aceeași recunoștință tuturor eroilor neamului care s-au sacrificat pe altarul sfânt al patriei pentru reîntregirea neamului. Totodată, prin aprobarea acestei propuneri, ne-am îndeplini o datorie sfântă față de cei care au clădit prin jertfa lor edificiul României moderne, libere și reîntregite.
Ioan Dorel ȘCHIOPU