În multimilenara istorie a patriei, câteva specii de animale comestibile nu au rezistat poftei noastre de mâncare. Este vorba de dropie şi de zimbru, înregistrate cândva la poliţie ca animale dispărute.
Să zicem că dropia nu era o problemă. Ea a fost înlocuită cu curcanul american. Pasăre care, furajată cu hormoni, se apropie de dimensiunea struţului.
Dar zimbrul e o treabă de imagine naţională. Zimbrul a participat activ la întemeierea Moldovei. L-a condus pe Dragoş exact acolo unde trebuia să-şi înceapă guvernarea…
Însă braconajul de patru ori milenar a făcut ca zimbrul, cu steaua între coarne, să supravieţuiască doar pe stema României.
Când ne-am dat seama că ne-am păpat un important simbol naţional, am încercat să aducem zimbri de peste hotare. Câteva familii de zimbri au fost aduse de comunişti din Polonia. Apoi, după Revoluţie, au apărut numeroase fundaţii care, finanţate corespunzător, au început să repatrieze zimbrii, mai ales din Germania.
Nemţii, mereu atenţi cu istoria noastră, ne-au dăruit recent 13 zimbri. Managerul român al proiectului i-a lăsat să zburde prin pădurile judeţului nostru, ferm convins că animalele se vor adapta imediat la mersul Reformei.
Lucrurile s-au complicat astă iarnă. Zimbrii, obişnuiţi cu nutreţ nemţesc, au intrat în panică, văzând că fundaţia românească i-a lăsat de izbelişte. S-au plimbat mai bine de o lună printre troiene, aşteptând ecologiştii cu căruţa de fân. Cum aceştia n-au venit, zimbrii, deprimaţi de prognoza meteo, au părăsit pădurea şi au mers direct la clăile oamenilor.
Primarul şi societatea civilă din satul vizitat de zimbri au protestat vehement. Ei înţeleg că e vorba de un simbol naţional. S-a cerut aşadar rezolvarea problemei de la centru, paşnic şi constructiv. Dacă nu, s-au jurat că vor apela la serviciile lui Ţiriac, care îi va linişti pe zimbri, aşa cum face şi cu mistreţii.
Chestiunea tinde să ia amploare internaţională. Nemţii şi-au exprimat îngrijorarea faţă de modul în care gestionează ai noştri soarta zimbrilor. Care, deocamdată, continuă să facă foame. Şi par dispuşi să se domesticească şi să se înscrie în partidul de guvernământ, numai să primească o furcă de fân.
Valeriu BUTULESCU