Chiar și în vreme de criză (sau mai ales în vreme de criză!) oamenilor de certă valoare artistică li se acordă privilegii culturale pe măsură. Un exemplu edificator menit să certifice acest lucru este și informația care vine din Serbia unde, în aceste zile, scriitorul petroșenean Valeriu Butulescu fost ales membru titular al Cercului Aforistic de la Belgrad (Beogradski Aforisiciarski Krug), o adevărată Academie a satirei balcanice. Cercul Aforistic de la Belgrad este un club de elită al umorului de bun gust, bine structurat şi afiliat la Uniunea Scriitorilor din Serbia.
Vestea a fost primită de Valeriu Butulescu cu emoția cuvenită, lucru care i-a permis însă să rememoreze, pentru cititorii noștri, câteva episoade ale aventurilor sale literare în Peninsula Balcanică.
”Am publicat poezie şi aforisme pentru prima oară la sud de Dunăre în 1987, în Macedonia (pe atunci în fosta Iugoslavie), în reviste precum “Flaka e vellazerimit”, “Rilindja”, “Fjala” etc. Publicaţii importante ale vremii, editate în limba albaneză, comunitate care se putea exprima spiritual şi în acele vremuri. Traducerea a fost semnată de poetul Baki Ymeri Apoi mi-au apărut aforisme şi în limba macedoneană, în cunoscuta revistă “Osten” din Skopje. Poezie publicasem şi la Novi Sad, în revista “Lumina”, prin bunăvoinţa poetului Slavco Almajan. Dar primele mele aforisme în limba sârbă apar în 1989 la Timişoara, în revista “Književni život”, traduse de valorosul scriitor Slavomir Gvozdenovici”, se destăinuie Valeriu Butulescu.
Scriitorul își amintește că, mai apoi, Iugoslavia s-a cufundat într-un război absurd, care a secerat zeci de mii de vieţi omeneşti. ”N-a mai fost timp pentru satiră. Când bat tunurile, cultura nu se mai aude. Tace. Dar războiul, ca orice război, s-a terminat. Rănile adânci au început să se vindece. S-au tipărit hărţi noi. Dar şi cărţi noi. Harnicele popoare sud-dunărene s-au reorganizat pe alte principii. Şi viaţa a continuat să meargă înainte. Un lucru benefic s-a produs şi pentru cultură. Unul esenţial pentru lumea scrisului. A dispărut cenzura! Pentru satirici a fost un extraordinar impuls. Aveau în sfârşit ocazia să facă ce le place mai mult! Să înfiereze tarele şi moravurile vremii. Să râdă de tot ce e de râs, de poliţia indiferentă, de patrioţii de carton, de prostie etc. Dar mai ales să râdă de politicianism şi de politicieni, fără să se mai teamă că vine noaptea securitatea să-i salte. Aşa că am început iar să public în spaţiul balcanic, de data aceasta sub formă de carte. În 2001, la Sofia îmi apare volumul de aforisme “Presecen oazus”, tradus în bulgară de Spasimir Domaradski. Iar în 2007, Baki Ymeri publică peste o mie de aforisme traduse în albaneză, în volumul “Lulet Perjetesise”. Şi de Skopje mă leagă frumoase amintiri. Aici, în 2009 s-a tipărit volumul bilingv de aforisme “Ţarstvoto na svorot/Vâsiljeatsa” – a zborlui. Versiunea macedoneană a cărţii a fost tradusă de poeta Vanghea Mihanj – Steriu. Iar cea aromână a fost semnată de profesorul Hristu Cândroveanu., spune Valeriu Butulescu.
Pentru apreciatul scriitor român, alegerea sa în rândul Cercului Aforistic de la Belgrad nu este prima recunoaștere venită din fostul spațiu iugoslav. În 2010, Cercul Aforistic de la Belgrad i-a deceranat Premiul „Cercul de Aur”, pentru a cărui decernare, Butulescu a fost prezent la Belgrad, însoţit de scriitorul Goran Mrakic dar și de un mare om de suflet: politicianul Aleksandar Cotric, deputat în Parlamentul Serbiei, fost ministru al Diasporei, despre care crede că e argintul viu al satiricilor din Balcani.
Apoi, în decembrie 2010, tot la Belgrad, lui Valeriu Butulescu i se decernează Premiul Domanovic, pentru literatură satirică. ”Goran Mrakic traduce aforismele mele în sârbă. Prefaţată de regretatul scriitor Milan Bestic, cartea “Pescane oaze” apare în 2011, la Editura ALMA din Belgrad. Carte pentru care Fundaţia “Srpska rec”îmi decernează premiul “Dragisa Kasikovic”. Primesc trofeul cu emoţie din mâna legendarului Vuk Draskovic, fost ministru de externe al Serbiei. La festivitate participă miniştri şi secretari de stat din ţara vecină. A fost invitat şi m-a onorat cu prezenţa Primarul municipiului Petroşani, Tiberiu Iacob-Ridzi. Suntem oaspeţii Parlamentului de la Belgrad unde ne întâlnim cu mai mulţi deputaţi de etnie română”, își amintește Valeriu Butulescu.
În acelaşi an primește şi premiul Festivalului de Satiră din Bilinja, Bosnia şi Herţegovina, organizat de profesorul Grujo Lero. În 2011, la Radece, îi apare cartea “Pescene oaze” tradusă în limba slovenă de Franci Cec, iar un an mai târziu, la Split, se va publica şi versiunea în limba croată, tradusă şi prefaţată de publicistul Mladen Vukovic, pentru ca, în 2014, la Bijelo Polje, să apară şi “Pjescane Oaze”, versiunea în limba muntenegreană, tradusă şi postfaţată de scriitorul Bojan Rajevic.
”Lumea literară a Belgradului continuă să mă răsfeţe. În 2013, la Festivalul Satirei Balcanice de la Aleksinac primesc Premiul pentru promovarea literaturii satirice în Balcani. Balcani care şi-au adus aminte de mine şi în Bulgaria. De la Svishtov, pe Dunăre, oraşul natal al marelui scriitor Aleko Konstantinov mă întorc cu “Marele Premiu “Aleko” pentru proză scurtă satirică, dar şi cu titlul de “Maestru al Satirei”, decernat de revista “Stârşel” din Sofia. Peninsula Balcanică mi-a zâmbit cu generozitate şi mai la sud. În 2014, la Atena (Editura Allotropo), apare cartea de aforisme “Sparagmata” (tradusă de Angela Bratsou), postfaţată de Stavros Deligiorgios, iar la Skopje, se tipăreşte a doua ediţie în limba macedoneană, tradusă de scriitorul Vasil Tolevski. Şi tot în acest an, apare şi versiunea în limba turcă “Kum vahalari”, tradusă de poeta Fatma Sadîc. Când trag linie şi adun, constat că de-a lungul anilor s-au strâns ceva roade, în lumea noastră tumultoasă a Balcanilor… Graţie lor, am intrat în Cercul Aforistic de la Belgrad. Mulţumesc, Aleksandar Cotric! Mulţumesc, dragi confraţi sârbi!”, ne-a mai declarat scriitorul Valeriu Butulescu.
Dincolo de onoarea care i-a fost făcută anul acesta, odată cu primirea în Cercul Aforistic de la Belgrad, scriitorul Valeriu Butulescu are o singură dezamăgire. Aceea că pandemia noului coronavirus îl împiedică să fie prezent, cu această ocazie, alături de prietenii săi de la Belgrad. ”Virusul acesta nenorocit ne-a despărţit pentru o vreme. Dar sunt sigur că va fi învins. Pentru că satira face din râs o terapie eficientă. Iar cine e atins de virusul satirei, nu numai că nu moare, dar îşi permite chiar să aspire la nemurire”, conchide maestrul Valeriu Butulescu.