Din palatul plin de visuri / O poezie de Dorel Neamțu

De la margine de gând

Răsar lacrimi din abisuri

Ce- s purtate de un vânt

Și pe prispa TA de zâmbet

Colorată- n patru zări

TU săruți cu al TĂU cântec

Glasul dulcei depărtări

Și la geamul de la Soare

Lași doar umbra TA să treacă

Că un murmur de izvoare

Unde cerbii se adapă

Și la geamul de la Lună

Se aprind iar ochii- TĂI

Cântă liniștea străbună

Înfloresc iar ochii mei

Și la geamul dinspre ziuă

O ICOANĂ de arată

E o umbră de IUBIRE

Chipul TĂU frumos de fată

Și in zborul meu de noapte

Pân-la tine la oglindă

Mă hrănesc cu-a tale șoapte

De la geamul meu din tindă.