În altarul dimineții Aprind două lumânări Ard și ziua, ard și noaptea, Parcă-s două sărutări Și în clopotul de vise Sfântul sunet rar, divin Bate la inimi închise De prea mult și prea puțin Dor de ape curgătoare De cărări și de poteci Dar deodată devin Soare Nu-s mai pietre, nu-s mai reci...
