Te-am visat când pe cer mai era o singură steaMister, fără margini, ca inima ta
Lucind, licărind ca un veșnic gând
De acolo, de sus, mă privea tremurând
O simțeam că mă vede numai pe mine
Poate știa, că doar eu te visez pe tine
Și, deodată, am închis ochii, să-mi caut inima
Ce se oprise din zbucium și cânta, cânta
Cu plânsul ei agale, mergea în necunoscut
Când am întrebat-o, unde se duce, să-mi răspundă n-a vrut
Lucind, licărind ca un veșnic gând
Steaua aceea a coborât pe pământ
Atunci, am înțeles că inima mea știe
Ce este IUBIREA ! Această ÎMPĂRĂȚIE !
Și, cu ochii închiși urmăream drumul lor
O umbră divină și un luceafăr de dor
Străluceau noaptea ca un mărgăritar
Și, între cele două nu mai era hotar
S-au strâns în brațe, calde, ca două flori de nuc
Căci inima mi-a spus, mă duc, de acum mă duc
Iar în sfințenia ei dulce m-a părăsit zburând
Căci s-a întâlnit cu steaua, lucind și licărind
Pe patul ce curgea in somn, un veșnic gând
Eu m-am trezit cu tine în al meu piept bătând.