,,Era un vis misterios
Și blând din cale-afară
Căci prea era de tot frumos
De-a trebuit să piară”
Cu nimb de aur peste ape
Și lacrimi de mărgăritar
A coborât să ne adape
Din Sfantu-i mare calendar
Sub flamura de STEAUĂ rară
Un voievod înalt și teafăr
Aprinde-n vers seară de seară
Pe cerul nost-al SĂU Luceafăr
Și dulcele lui dor de MAMĂ
Ce arde -n noapte ca un gând
Printre salcâmi pe EL îl cheamă
La taina Sfântului mormânt
Sărutu-i dulce ca o vrajă
Și un miros de flori de tei
E cartea vieții lui întreagă
Un zbor divin de porumbei
Și -acum când plâng la a TA cruce
La Sfântul Țării căpătâi
Îngenunchez și mă voi duce
Sădind izvorul cel dintâi
Și-or curge-n valuri nopți cu stele
Peste amurgul veșnic viu
Ca un HRISTOS privești la ele
Nemuritor, GENIU PUSTIU
Din dragoste vei sorbi soarta
Un TEMPLU TE-a încoronat
Triumfător vei trece poarta
Celui mai mare ÎMPĂRAT!
,,La Steaua care -a răsărit
E-o cale-atât de lungă
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă !”
