Credința-i risipită prin colțurile zării
Și pleava-n loc de cinste e pusă-n fruntea țării,
În dezbinarea asta atât de pervertită
Întreaga omenire e îndobitocită.
În pântece, azi, pruncii aud neromânește
Și Sfânta Liturghie pe-ascuns se săvârșește
Voindu-se să cerem o pâine-n altă limbă
Străine interese destinele preschimbă.
În aste vremuri tulburi cu boli și cu războaie
Cu Dumnezeu în suflet să trecem prin văpaie,
Să înălțăm o rugă în limba noastă sfântă,
În graiul țării-n care și pietrele cuvântă.
Ne vom pleca, dar numai în fața Mântuirii
Și stavilă vom pune, prin rugă, asupririi
Și orice legatură străină vom desface,
Uniți, întru credință, un viitor ne-om face!
