Sfânta sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului vine anul acesta împreună cu o veste tristă pentru comunitatea Văii Jiului: a trecut la cele veșnice încă un mare om de omenie – ing. MIHAI BUJOR BOGDAN.

Personalitate remarcabilă a vieții sociale și economice din Valea Jiului, cu o activitate care a stat mereu sub semnul excelenței, al profesionalismului și responsabilității, Bujor Bogdan a fost cunosut și recunoscut în toată Valea Jiului și chiar dincolo de granițele acesteia pentru remarcabilele sale contribuții la dezvoltarea acestei comunități vreme de mai bine de un secol.

Respectat în Valea Jiului, în primul rând pentru felul său de a a fi, dar în egală măsură pentru activitatea sa în câmpul muncii și în viața comunității locale din Valea Jiului și județul Hunedoara, Bujor Bogdan s-a remarcat atât ca și director de mină, cât și ca ziarist, prefect sau întreprinzător, deseori activitatea sa fiind considerată a fi mult peste vremurile în care a trăit. Bujor Bogdan face parte din rândul puținilor oameni care, fiind însărcinați cu putere executivă, atât în plan economic, cât și politic și administrativ, a reușit să parcurgă acest veritabil labirint al provocărilor secolului XX cu competență, cu seriozitate, cu onestitate și mereu cu convingerea că poate fi de folos comunității.

Aspecte relevante din viața sa, atât prin prismă familială cât mai ales profesională, au fost cuprinse în ultima carte a acestuia, ”Mozaicul amintirilor”, apărută în anul 2023 la Editura ”Universitas” din Petroșani, dar lansată doar în primăvara acestui an, la Muzeul Mineritului din Petroșani. Nu întâmplător, autorul a ales aceste instituții pentru a-și prezenta trăirile și experiențele celor opt decenii de viață, pentru că Universitatea din Petroșani a reprezentat pentru Bujor Bogdan școala superioară în care s-a format ca un profesionist de calitate în domeniul minier, așa cum minele, devenite de-acum doar ”piese de muzeu” ori doar capitole cuprinse în istoria mineritului românesc, i-au fost locul în care și-a demonstrat capacitățile profesionale și umane și căruia și-a dedicat cei mai frumoși ani din viață.

Din minunata sa carte autobiografică, am aflat că Bujor Bogdan s-a născut în 1943, la Petroșani, într-o familie de intelectuali, ambii părinți fiind, ca absolvenți de studii superioare economice,  funcționari în administrația Societății Miniere Petroșani, bunicul său Bogdan și bunica Ana fiind oieri veniți pe aceste meleaguri din Poiana Sibiului.

Și-a început primii ani în educație la Școala „Ana Colda” din Lonea, mai apoi a fost nevoit să urmeze școala la Aninoasa,, apoi la Petroșani, apoi la Lupeni și, apoi, din nou la Petroșani, urmând traseul responsabilităților profesionale ală părinților săi. A absolut, după aceea, cursurile Liceului Teoretic Petroșani, în clasa de elită a învățământului local, după care a ales să-și continue studiile academice la Institutul de Mine din Petroșani. În anii de studenție a cunoscut pentru prima oară mina, iar în 1965, la absolvirea studiilor academice, ca inginer miner, a decis, având media de absolvire care să-i permită alegerea unei repartiții, să lucreze în cadrul Combinatului Minier Valea Jiului.

Și-a început cariera profesională, în 1966, la Mina Petrila, ca inginer miner în sectoarele de producție, mină care avea să ocupe un loc special în inima sa până la finalul vieții. Apoi, diverse conjuncturi l-au purtat spre la fel de diverse preocupări profesionale. A lucrat la carierele de marnă de la Bicaz și Fieni, apoi pe șantierul hidrotehnic de la Obârșia Lotrului, la construcția barajului de la Vidra și al celui de la Oașa, unde a avut contribuții remarcabile. A lucrat apoi ca ziarist, la cotidianul local „Steagul roșu” din Petroșani, la Centrul de calcul electronic nou înființat la Petroșani în 1970, la Stația de salvare minieră și apoi, din nou, la mină, mai întâi la Petrila (ca șef al Sectorului de Investiții), apoi la nou înființata mină de la Valea de Brazi (ca director tehnic) și apoi, din 1986, din nou la Mina Petrila (ca director). Cu toate că a avut de pătimit în anii comunismului din pricina punctelor sale de vedere democratice, fiind numit de cei din nomenclatura de partid „filosoful”, Bujor Bogdan și-a asumat „vina” de a fi fost membru al PCR și s-a retras din funcția de director al Minei Petrila imediat după evenimentele din 22 decembrie 1989.

Societatea românească nou creată în acei ani fragili de construcție ai democrației, nu putea să se dispenseze însă de oameni valoroși asemenea ing. Bujor Bogdan. În ianuarie 1990 i s-a propus să-și depună candidatura pentru postul de subprefect al județului Hunedoara, dar membrii CFSN l-au numit în funcția de prefect, Bujor Bogdan devenind astfel primul prefect al județului Hunedoara, după Revoluție, funcție din care a fost însă îndepărtat rapid, în luna septembrie a aceluiași an, de premierul Petre Roman, fără a i se da explicații justificative ale deciziei luate.

Revenit ca funcționar în CEVJ, Bujor Bogdan a făcut atunci primul pas spre ecomomia privată, fiind unul dintre primii antreprenori din Valea Jiului, de după 1989. A început ca distribuitor al vopselelor produse de fabrica Azur din Timișoara și Policolor din București, înființând pentru aceasta firma sa „Cristal”. În noiembrie 1991 a făcut pasul spre activitățile din turism, fiind un pionier în  materie. A participat la o licitație organizată de fosta Unitate Forestieră de Exploatare a lemnului din Petroșani și a cumpărat două clădiri ruinate din zona cunoscută drept Groapa Seacă, pe Cheile Jiețului, pe care le-a transformat într-o perlă turistică a Parângului. În 2011, nemaiputându-se ocupa corespunzător, din pricina vârstei, de activitatea turistică, a vândut complexul turistic Groapa Seacă unui întreprinzător care, din fericire, a continuat și continuă dezvoltarea acestora în domeniul turismului local.

Apreciat pentru profesionalismul său, pentru seriozitatea sa, pentru modestia și cultural sa, toate calități care i-au adus atributul de „Excelență”, rostit cu respect și admirație de toți prietenii săi, de toți cei care, într-un fel sau altul, și-au intersectat viața cu acest om de excepție, ing. Bujor Bogdan lasă în urmă o viață frumoasă, dedicată familiei sale și întregii comunități din Valea Jiului, în slujba cărora s-a pus vreme de peste opt decenii, atât cât i-a îngăduit bunul Dumnezeu să trăiască pe Pământ.

Viața fiecărui om este o poveste, așa cum viața oamenilor care și-au pus amprenta, de-a lungul timpului, nu doar pe propria lor personalitate, ci și pe parcursul unor comunități constituie, în același timp, o importantă filă de istorie care se cere a fi consemnată ca atare. Iar ing. Mihai Bujor Bogdan a fost un astfel de om!

Cu regretul despărțirii de cel care a fost Bujor Bogdan, pe care și subsemnatul a avut bucuria de a-l cunoaște, de a-l admira și de a se bucura de aprecierea și amiciția domniei-sale, dar și cu convingerea că drumul prin viață al acestui om de mare omenie a lăsat semne adânci în istoria acestor meleaguri și în viața oamenilor, ne rugăm astăzi ca bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace, păstrându-i veșnică amintire!