Anul cultural Constantin Brâncuși, an care marchează 150 de ani de nașterea genialului artist care a revoluționat arta sculpturii, este marcat printr-o serie de evenimente inedite, și în regiunea Văii Jiului.

Unul dintre aceste evenimente urmează să se deruleze miercuri, 18 februarie 2029, de la ora 17,00 în Stația CFR Petroșani. Gara din Petroșani este recunoscută astăzi la nivel național nu doar pentru istoria sa de mai bine de un veac, ci mai ales pentru modul în care s-a transformat în ultimii ani într-un veritabil muzeu de istorie și cultură, grație demersurilor și eforturile făcute în acest sens de inimosul șef de gară și pasionatul istoric și patriot Ioan Dorel Șchiopu.

Tot la inițiativa acestuia se va desfășura și evenimentul omagial Brâncuși din Gara Petroșani. După cum ne-a dezvăluit în avanpremieră Dorel Șchiopu, pe „simezele” de pe peronul principal al Gării din Petroșani vor fi montate o serie de imagini istorice luminoase care prezintă momente relevante din viața și opera maestrului Constanin Brâncuși, iar pe frontispiciul Gării va fi montat un afiș  din care toți cei care ajung la Petroșani pe calea ferată, vor avea ocazia să afle că în această localitate a fost realizată, de fapt, cea mai cunoscută operă brâncușiană: „Coloana Infinitului”, care a fost turnată la Atelierele Centrale de la Petroșani (care au funcționat în imediata apropiere a Gării Petroșani) sub supravegherea directă a marelui sculptor, care a locuit pentru câteva luni, pe perioada execuției modulelor coloanei, în această localitate.

Unul dintre oamenii care au asistat la acel moment al „nașterii” Coloanei fără de sfârșit în Atelierele Centrale de la Petroșani a fost și cel care avea să devină, mai târziu, un alt nume de referință al culturii române, Ion Dezideriu Sîrbu. Iată cum descrie I.D. Sîrbu experiența pe care a trăit-o în acele vremuri: “Prin 1937, foștii colegi de ucenicie mi-au propus să lucrez cu ei, în acord, la o muncă specială. De după-masă. Era vorba de niște forme trapezoidale, mai mari, mai mici, ieșeau de la turnătorie, trebuiau curățite lună de praful și sârmele de după turnare. D-l magazioner Lampe era foarte zgârcit cu periile de sârmă. Frecam, frecam, ne ieșeau ochii frecând. Din când în când venea însuși directorul, ing.-șef al Atelierului, domnul Georgescu-Gorjan (mai târziu și-a fondat o editură proprie), însoțit de un fel de popă, mic, bărbos și repezit. Să nu rămână fir de praf – ziceau ei – figurile acestea intră la zincografie, vor fi acoperite cu un strat subțire de aramă. Îmi părea rău că mă angajasem la această corvoadă, Degetele îmi erau zdrelite, aş fi plecat, nu puteam : nu se mai terminau trapezele acelea, popa cel mic venea şi ne înjura mărunt şi într-o oltenească repezită, el una știa: suprafețele să fie curate, lise, fără fir de praf. Nimeni nu ştia la ce servesc, nici nu ne interesa…Mai târziu, în război, având eu o febră mare, după un tifos exantematic, tot asta visam: că sosesc suprafețele de la turnătorie, vine popa ăla afurisit, trebuie să frecăm, să tot frecăm să nu rămâie niciun fir de praf undeva. În 1965 […], fiind secretar literar al Teatrului Național din Craiova, a trebuit să însoțesc, ca ghid-interpret, un grup de colegi (actori, regizori, secretari literari) din R.D.G. I-am dus și la Târgu-Jiu, să vadă monumentele lui Brâncuși. Îmi făcea plăcere acest drum. Colegii mei germani erau veseli, vroiau să afle și să știe totul despre viața și opera marelui nostru sculptor. Eram pregătit teoretic. La Craiova, am ținut câteva conferințe despre semnificația operei sale. Dar, din decență sau din prudență – nu le-am mărturisit că, spre rușinea mea, deși orașul Târgu-Jiu este în drumul meu spre casa părintească, n-am coborât niciodată să văd de aproape acele monumente […]. Era frumos și liniște în parcul de lângă Jiu. Am stat mult în jurul acelei Mese a Tăcerii. Un fior de taină și vrajă ne încerca, ne copleșea. La Poarta Sărutului, a fost mai ușor: simbolurile ei păreau mai explicite atât pentru mine, cât și pentru musafirii noștri…Am vizitat apoi biserica din centru, am luat masa și abia pe seară, însoțiți de astădată de gazdele noastre din acest oraș, am pornit-o încet spre ultimul monument. Am trecut linia ferată […]. Deodată, în lumina calmă a înserării, am zărit Coloana Infinită. Ceva ca o spaimă ca o mână înfiptă în gâtlej m-a obligat să tac. Tremuram. Coloana se înălța în cântarea ei spre cerul înstelat. Din adâncimile amintirilor mele pierdute urca un țipăt; o presimțire și un țipăt. Și abia când mi-am lipit palmele de obrazul rece al coloanei, am aflat, am știut în sfârșit la ce și pentru cine a folosit chinul acelor luni – în care – ignorant și nenorocit – am lucrat la șlefuirea acestei minuni. Şi Popa ăla, de ne înjura gorjeneşte, era Brâncuşi… Întâmplarea aceasta nu are nevoie de comentarii. Așa cum nu are importanță faptul că a doua zi am cumpărat o perie de sârmă și, de astădată – în loc să simt în asprimea ei, asprimea unor dureroase apercepții – mi s-a părut blândă și înduioșătoare. „Dacă mi s-ar fi explicat atunci – îmi ziceam – dacă știam ce vor deveni acele plăci de fontă, poate că viața mea…“. I.D.Sîrbu (extra din  „La cumpăna apelor: Mirabila Sămânţă”, revista Teatru, 1974 – scrisoare către Virgil Nemoianu, 1983 – Caiet jurnal, 1989, manuscris ).

Un număr de 26 de fotografii ilustrând creați ale lui Constantin Brâncuși vor atrage privirile călătorilor pe peronul Gării din Petroșani, în acest an. „Avem în vedere să facem cunoscută Calea Eroilor din Târgu Jiu, care a fost dedicată și soldaților gorjeni căzuți în luptele din Marele Război, inclusiv aici, în Valea Jiului. Punem accent de asemenea, pe faptul că această mare capodoperă brâncușiană, care este Coloana Infinitului, a fost făcută la propriu aici, la Petroșani și facem cunoscute câteva opere ale lui Brâncuși aflate astăzi în marile muzee ale lumii. Pentru vernisajul din 18 februarie 2026, vor fi alături de noi și câteva personalități ale vieții culturale, sociale și politice care vor evidenția, la rândul lor, legăturile lui Brâncuși cu Valea Jiului. Așteptăm alături de noi, la gară, de la ora 17,00 toți iubitorii de istorie și cultură, toți oamenii care prețuiesc arta marelui nostru sculptor și care vor să-i aducă un binemeritat omagiu în acest an, la un secol și jumătate de la nașterea sa”, a declarat Ioan Dorel Șchiopu, șeful Gării din Petroșani, inițiator al acestui proiect de excepție.