Dramaturgul Valeriu Butulescu a revenit pe o scenă teatrală din Republica Moldova, odată cu premiera piesei sale de succes ”Insula femeilor”, care a fost pusă în scenă, anul acesta, la Cahul, sub bagheta regizorală a maestrului în artă Gheorghe Mândru. Premiera acestui spectacol a avut loc pe data de 17 aprilie 2019 în orașul situat, așa cum precizează maestrul Butulescu, pe malul stâng al Prutului Cultural. ”De scenele din Republica Moldova mă leagă amintiri plăcute. În urmă cu cincisprezece ani, Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri” din Bălţi a jucat cu succes piesa mea de debut “Hoţul cinstit”, cu care am câştigat Premiul Uniunii Scriitorilor la Festivalul Dramaturgiei Româneşti, de la Timişoara. Două lucruri m-au frapat, în sens pozitiv, cu ocazia acestei deplasări. În primul rând profesionalismul exemplar al realizatorilor. Ei au montat, într-un timp record, o comedie dificilă, care cere efort şi vivacitate, într-un spectacol de peste două ore, fără pauză!”, a declarat scriitorul Valeriu Butulescu.
Prezent în sală, într-un gest devenit deja aproape ritualic atunci când vorbim de premierele pieselor sale, Valeriu Butulescu ne-a informat că și la Cahul, publicul a fost numeros, sala dovedindu-se neîncăpătoare. ”Un dramaturg simte un amestec de satisfacţie şi tristeţe când vede coadă lungă la bilete, pentru premiera piesei sale! Şi oameni care au plecat supăraţi, că nu au reuşit să intre în sala! Cahulul are un public cunoscător de teatru, care s-a lăsat repede acaparat de piesă, răsplătind munca realizatorilor prin aplauze sincere”, mărturisește Butulescu.
”Insula femeilor” prezintă și în varianta montată pe scena teatrului din Cahul, viața încredibil de grea a singurului bărbat de pe scenă (interpretat de actorul Constantin Mocanu) asaltat de patru femei copleşite de singurătate (interpretate de Rodica Ciobanu, Cezara Petrioglu, Viorica Leonte şi Maria Ciobănică). Spectacolul, deşi comic, se încheie cu un puternic mesaj moralizator, subliniind rolul fundamental al femeii într-o societate modernă.
Dincolo de surpriza frumoasă a succesului de pe scenă, Valeriu Butulescu a trăit la Cahul o a doua surpriză care l-a aşteptat chiar în biroul directorului Gheorghe Mândru. ”Steagul de luptă al Marelui Rege Decebal domina fundalul, alături de tricolorul Republicii Moldova şi Drapelul Uniunii Europene! Trecutul şi viitorul Moldovei, bine conturate de trei steaguri. Pentru că locul Republicii Moldova este în Uniunea Europeană. Îmi place să cred că aderarea ei la UE e doar o chestiune de timp. Acest act va marca unirea Moldovei independente cu întreaga Europă de Vest, deci şi cu România. Surpriza surprizelor rămâne însă steagul dacic! Dincolo de Prut, la sute de kilometri de Sarmizegetusa Regia, prin locuri pe unde nu a trecut nici o sanda de legionar roman! Steagul acela m-a uns la inimă. Pentru că eu cred cu tărie în romanitatea limbii dacilor, de la originile ei, cu mult înainte de ocupaţia romană. Ocupaţie care s-a menţinut scurt timp (160 ani) pe un sfert din suprafaţa imensă a Daciei! “Latinizarea” limbii dacilor liberi, din afara Arcului Carpatic este o poveste ce ţine de propaganda politică”, spune Butulescu.
În opinia eruditului scriitor și dramaturg din România, limba dacică nu a dispărut însă niciodată. ”După Herodot, traco-dacii erau cel mai numeros popor din Europa, la nivel mondial fiind depăşit numericeşte doar de indienii Asiei! Cum putea să dispară în 160 ani limba celui mai mare popor European, în zone în care administraţia romană nu a ajuns niciodată? Cum, domnilor istorici politruci? Au putut latiniza romanii , într-un secol şi jumătate, limba unui popor, pe care alţii n-au putut-o maghiariza, turciza sau rusifica, în perioade de timp incomparabil mai lungi? Există un singur răspuns logic! Limba dacică nu a dispărut niciodată! Modificată corespunzător, ea a devenit limba română de astăzi. Sigur că seamănă cu italiana şi spaniola! Dar asemănarea nu vine de la limba de ocupaţie (latina). Triburile care au migrat spre Vest (formând populaţiile italice şi iberice) au pornit din Bazinul Dunării! S-au format împreună traco-dacii! Au avut acelaşi leagăn etno-genetic! De aici vine asemănarea! Nu de la soldaţii lui Traian! De ce româna de azi seamănă cu italiana, portugheza şi spaniola? Din acelaşi motiv din care slovena, sârba şi bulgara (limbi slave) seamănă cu rusa, fără să fi făcut parte vreodată din Imperiul Rus! Din acelaşi motiv din care olandeza seamănă cu norvegiana, deşi Olanda şi Norvegia nu au fost niciodată în acelaşi stat! Româna seamănă cu italiana, spaniola şi portugheza pentru că traco-dacii şi poparele italice şi iberice s-au format, în preistorie, în acelaşi leagăn etno-genetic dunărean. Daci au rămas pe loc, iar ceilalţi au migrat spre vest!”, explică Valeriu Butulescu.
Promotor al culturii dacice, Valeriu Butulescu se declară încântat de faptul că, dincolo de Prut, dacii se bucură de respectul cuvenit, în timp ce pe malul drept al Prutului, se continuă venerarea ocupanţilor romani, care au năvălit peste daci ca să-i jefuiască şi să-i înrobească. ”La Bucureşti, istoria oficială continuă să socotească dacii un popor barbar, “civilizat” de brutele romane, care le-au ars templele, le-au demolat cetăţile şi le-au distrus statul! Brute care, după ce au furat tot ce se putea fura, au fugit ca nişte laşi peste Dunăre, lăsând populaţia locală de izbelişte, în faţa migratorilor! Populaţie a cărei limbă a supravieţuit de-a lungul unui mileniu de beznă istorică! Steagul dacic de la Cahul, stilizat în culorile naţionale ale României şi Republicii Moldova m-a marcat cel mai profund în această călătorie!”, apreciază scriitorul Valeriu Butulescu.
De altfel, merită precizat faptul că pornind tocmai de la ideea că dacă într-o Românie blazată şi cosmopolită, patriotismul a devenit un moft electoral, în Republica Moldova acesta este o necesitate aferentă supravieţuirii istorice, apeciatul dramaturg Valeriu Butulescu a reluat lucrul la drama istorică “Asediul”, care aduce în scenă calvarul poporului dac. O piesă în care un Decebal imens şi puternic, este răpus mişeleşte şi jefuit, după 20 de ani de război de către vărul său occidental Traian, un fiu risipitor, homosexual, mincinos şi alcoolic, venit cu oaste mare în “patria strămoşilor săi” să-şi ia partea sa de moştenire! O piesă a cărei premieră nu va putea fi decât una de absolut succes, oriunde se va pune ea în scenă, în spațiul străvechii Dacii ori, dimpotrivă, în vastul Imperiu Roman.