Au fost aplauze fără pic de zgârcenie la finalul premierei spectacolului ”Avarul” de Molière, prezentat la finalul săptămânii trecute pe scena Teatrului ”I.D. Sîrbu” din Petroșani. Iar asta nu doar pentru că tema acestei piese de referință din dramaturgia universală este și astăzi una la fel de valabilă, de puternică și de plină de învățăminte așa cum era acum aproape patru secole, atunci când Molière a adus-o prima oară în atenție, cât mai ales faptului că, sub bagheta regizorului MC Ranin, actorii teatrului din Petroșani au dat viață unei versiuni absolut remarcabile.
Nu mă îndoiam de faptul că premiera, pe scena Teatrului din Petroșani, a uneia dintre piesele emblematice ale marelui Molière, ”Avarul”, montată aici într-un an de asemenea emblematic, ce marchează 400 de ani de la nașterea autorului, se va bucura de succes. Cu atât mai mult cu cât punerea în scenă a acestei piese este rodul nu doar al unui concept special, ci și al unei colaborări de succes între reputatul regizor Mihai Constantin Ranin și excepționalul coregraf sibian Hugo Wolff.
Însă nici prin gând nu avea să-mi treacă, înainte de a vedea spectacolul, că ideea maestrului MC Ranin de a o distribui pe Oana Liciu-Gogu, în travesti, în rolul Harpagon, se va dovedi a fi cu adevărat genială, ”sarea și piperul” acestei comedii despre care superlativele vor curge, indubitabil, fără zgârcenie. Deși nu este prima oară când regizorul MC Ranin apelează la o astfel de soluție, distribuirea actriței Oana Liciu Gogu într-un rol eminamente masculin, s-a dovedit a fi mai mult decât inspirată, creaînd nu doar o particularitate producției teatrale puse în scenă la Petroșani, ci punând sub reflector talentul acestei actrițe de top din echipa teatrului din Valea Jiului, într-o compoziție absolut remarcabilă care garantează indubitabil succesul spectacolului.
De excepție a fost nu doar prestația admirabilei actrițe Oana Liciu-Gogu, ci a întregii trupe care ne-a împărtășit, într-un fel atât de aparte, că teatrul clasic rămâne mereu unul sub semnul excelenței dar și al unei actualități perene. Intriga frumoasei povești de iubire a celor doi copii ai lui Harpagon, Elisa (Corina Vișinescu) și Cleante (Mihai Alexandru) cu Valere (Bogdan Constantin) și Mariane (Simona Codreanu), complicată de zgârcitul Harpagon (Oana Liciu-Gogu), care pune și el ochii pe tânăra Mariane, îi pune pe jar nu doar pe aceștia, ci și pe valetul La Fleche (Mihai Sima) și maestrul băcătar Jacques (Laurențiu Vlad), ci și pe energica Frosine (Izabela Badovics). Așa cum nebunia declanșată de furtul casetei cu bani a avarului Harpagon, ce declanșează minuțioasa anchetă condusă de Comisarul (Gheorghe Stoica) și Grefierul (Andrada Dobre) se diluează în apariția apoteotică a generosului Anselme (Daniel Cergă), care rezolvă conflicetele și ”nășește” căsătoriile din dragoste ale copiilor săi, îndrăgostiți de odraslele zgârcitului Harpagon.
Dincolo de textul dramaturgic original, în această montare scenică a spectacolului ”Avarul”, regizorul MC Ranin nu rămâne capturat în zona enunțului legat de bani, chiar dacă aceasta este o temă la fel de valabilă și astăzi ca atunci când a evidențiat-o în piesa sa marele Molière. ”Spectacolul este un obiect de artă, deci unul supus contemplării. Mișcarea e animată și coregrafiată, trimițând la baletele mecanice de la Bauhaus ale lui Oskar Schlemmer. Nici un gest nu e la voia întâmplării, el capătă sens în linia personajului, gestul descrie personajul. Scenografia este la fel de importantă într-un astfel de spectacol, unde imaginea este văzută în succesiune, în mișcare continuă, cadrul general al spectacolului fiind ca un passepartout pe care se desenează corpurile reconstruite, din burete, ale actorilor”, explică regizorul MC Ranin.
Poate tocmai de aceea, această variantă a spectacolului după ”Avarul” de Molière este una absolut șocantă, captivantă, energizantă, în mod evident, cu totul și cu totul aparte. Una absolut remarcabilă!