Învierea / O poezie de Dorel Neamțu

Home Cultură Învierea / O poezie de Dorel Neamțu
Învierea / O poezie de Dorel Neamțu

Doamne, IISUSE HRISTOASE
Lasă-mi locul tău pe cruce
Să zdrobească-a mele oase
Nu pe-a tale să le -apuce

Împărați și Regi de crimă
Ce-au condus această lume
Să-ți găsească a ta vină
Și să-ngroape al tău nume

Lasă-ți palmele deschise
Pe-ale mele să le-așez
Pentru cuiele bătute
Și să mor în al tău crez

Iar cununa cu spini negri
Să o port pe a mea frunte
Eu să ispășesc pedeapsa
Cu biciuiri din cele crunte

Și piroanele înfipte
În picioarele de cer
Să-mi fie a mele cripte
Ce nicicând ele nu pier

Și din a mea răstignire
Tu să-nvii ca altădat
Pentru întreaga omenire
SFÂNTE MARE ÎMPĂRAT!