Memoria unei tragedii: teribila dublă explozie de la Mina Livezeni din 29 noiembrie 1980

Cu 40 de ani în urmă, liniștea unei unei seri de toamnă târzie (29 noiembrie 1980) avea să fie tulburată de vestea că la Mina Livezeni din municipiul Petroșani s-a produs o explozie în subteran. Zeci de mineri au fost prinși de această nenorocire în abataj. Mulți au murit pe loc, alții au rămas blocați în surparea care a urmat exploziei. Stafful Combinatului Minier Valea Jiului, comandanți militari și șefi ai organelor de partid și de securitate au venit imediat la mină și, aflând de amploarea dezastrului, au luat decizia de a-l trece sub tăcere, mai ales că, între cei aflați în mină se numărau și mulți militari în termen. Nici o informație privind teribilul accident nu a fost comunicată public, iar singurele informații privind nenorocirea de la mină, s-au transmis doar din om în om. Zeci de soții, copii și alte rude ale minerilor aflați în șut în seara de 29 noiembrie 1980 s-au adunat la gura minei, iar țipetele de durere acopereau sirenele salvărilor.

Ca și cum nu ar fi fost îndeajuns toate acestea, oficialii au dispus intervenția imediată a echipelor de salvatori, trimiși în subteran pentru recuperarea celor prinși în această deflagrație, decizia ignorând semnalele potrivit cărora pericolul din subteran nu trecuse și salvatorii fiind obligați, în ciuda acestor avertismente, să intre în mină. Decizia s-a dovedit fatală, salvatorii devenind, la rândul lor, victimele unei a doua explozii în subteran.

Bilanțul acestui eveniment, considerat drept cea mai cumplit accident produs în minele de cărbune din țara noastră în ultima jumătate de secol, a fost unul fără închipuire: 53 de morți, din care 38 din rândul minerilor și salvatorilor și 15 din rândul militarilor în termen și alți 77 de grav răniți. Între aceștia se numărau mineri, șefi de brigadă, ingineri, salvatori mineri și chiar militari în termen, trimiși la muncă pe frontul cărbunelui. Recuperarea ortacilor prinși în surpare și a corpurilor sfârtecate de explozie a celor decedați a fost, la rândul ei, pentru a doua echipă de salvatori care a intrat, o zi mai târziu, în mină, o misiunea grea și extrem de dureroasă. În cartea sa de memorii, fostul lider sindical Ștefan Adrian Jurca, consemnează mărturiile unora dintre cei care au participat la această grea misiune. Unul dintre salvatori era Ionel Ciontu (unul dintre cei mai devotați lideri sindicali ai minerilor de după 1990, care a avut la rândul său, o soartă tristă, murind în închisoare, unde fusese încarcerat pentru participarea la mineriade). Aceștia își amintea că ”la baza suitorului de la abataj panoul 3 am găsit 9 ( nouă) morți. Am intrat in panoul 3 am găsit 5( cinci) morți. Apoi am coborât în complexul SMA-2 , aici erau 14 morți, foștii mei ortaci, lucrasem cu ei 9 ani. Când am vrut să-l scoatem afară pe Rusu, acesta fiind ars complet mi s-au îngropat mâinile goale în carnea lui.”

Autoritățile comuniste au vrut să ascundă amploarea tragediei de la mina din Petroșani. În presă a fost publicat doar un ferpar, în care numărul de victime era prezentat ca fiind de numai 49 pentru că – potrivit legislației din acea vreme – moartea a peste 50 de oameni ar fi impus declararea doliului național. Regimul comunist nu-și dorea însă asumarea unei astfel de situații. Ar fi vrut ca evenimentul să treacă cât mai puțin observat, iar amintirea lui să se șteargă cât mai repede din memoria colectivă. Nu au reușit însă acest lucru, nici atunci și nici acum, după 40 de ani, când oamenii își amintesc încă, cu aceeași durere, de această tragedie care a umplut Valea Jiului de durere. De atunci, se spune, a apărut și o nouă expresie menită să descrie, în mod plastic, viața oamenilor de pe aceste meleaguri, din anagramarea termenului ”Valea Jiului”, născându-se un nou termen: ”Jalea Viului”.

Și în acest an, la 40 de ani câți s-au scurt de la tragedia din subteranul minei Livezeni, supraviețuitori ai accidentului, rude ale celor trecuți atunci la cele veșnice, dar și oficialități locale, reprezentanți ai Complexului Energetic Valea Jiului, ai Primăriei și Consiliului local Petroșani etc. au participat, cu aceeași emoție, la slujba de pomenire a celor ce au pierit în accidentul din 29 noiembrie 1980, slujbă oficiată de părintele Gabriel Bulf în fața monumentului de marmură ridicat în curtea Minei Livezeni, pe care sunt gravate, numele victimelor acestei tragedii.

Prezent la eveniment, primarul municipiului Petroșani, Tiberiu Iacob Ridzi a declarat: ”Ziua de 29 noiembrie 1980 va rămâne în amintirea noastră și a celor care ne vor urma drept una dintre cele mai triste zile din istoria mineritului Văii Jiului. Încă trăim cu durerea pricinuită de pierderea, în tragicul accident care s-a produs în urmă cu 40 de ani la Mina Livezeni, a nu mai puțin de 53 de truditori ai cărbunelui. Eroii nu mor niciodată! Ne rugăm ca Dumnezeu să-i odihnească pe aceşti eroi, așa cum ne rugăm la bunul Dumnezeu ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple niciodată. În memoria celor care au pierdut lupta cu huila, în curtea Minei Livezeni am fost prezent, ca de fiecare dată, la troiţa unde, an de an, îi plângem pe toţi cei care s-au jertfit pe “altarul” huilei.”

Anul acesta, pentru a marca cei 40 de ani care s-au scurs de la acest eveniment care a îndoliat Valea Jiului și a întristat România întreagă, pe lângă ceremonia religioasă și cea de depunere de coroane de flori, a fost dezvelită și o placă comemorativă. Evenimentul a avut loc vineri, 27 noiembrie 2020.

Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei care au pierit în această tragedie, iar celor rămași să le dea mângâiere în suferința pricinuită de pierderea celor dragi.