Analiză / O poezie de Anca Ciolca

În catacombele mele

lava clocotește.

mă agăț disperată,

cu gheare de leoaică,

de scorburile

prin care mi se furișează

dorințe absurde

și plăceri nefaste.

Iubirea absolută

e prizonieră

în lanțuri.

Îmi sunt alveolele pline,

picur din mine,

mă sorb și mă dezmierd.

Agonic, întoarsă

dintr-o lungă hibernare,

îmi savurez feminitatea

din pocale de argint.