Remember Ana Colda, la Centenarul nașterii artistei

În galeria personalităților culturale ale Văii Jiului, actrița Ana Colda și-a rezervat un loc demn de toată admirația. Și poate că, în alte condiții decât cele prin care cultura românească e nevoită să treacă în această perioadă de pandemie, Centenarul nașterii acesteia s-ar fi bucurat de mult mai multă atenție decât putem să acordăm noi, în acest scurt remember al evenimentului.

Ana Colda, actrița care avea să cucerească inimile iubitorilor de teatru din România dar, mai ales, ale celor din Valea Jiului, s-a născut, în urmă cu 100 de ani, pe 23 mai 1920 în Lonea, localitate parte din orașul Petrila, în familia maistrului minier Ioan Colda și a soției acestuia, Victoria Colda. După absolvirea secțiunii ”Artă dramatică” a Conservatorului Regal din București, în 1948, avea să debuteze pe scena Teatrului „Maria Filotti” din București, în piesa „Miele” a lui Henry Bernstein, sub bagheta regizorului Victor D. Bumbești, alături de mari actori ai scenei românești.

Din 1946 până în 1949, când această companie teatrală se desființează, a jucat aici în 6 piese, avându-i colegi de scenă pe remarcabilii actori Maria Filotti, G. Timică, Mișu Fotino, Jules Cazaban, Beate Fredanov, Nineta Gusti, Mircea Septilici, Silvia Dumitrescu-Timică, Maria Wauvrina, Nicolae Gărdescu, Nae Roman, Radu Beligan. Alături de acesta din urmă, dar și de actorul George Demetru, va debuta și în cinematografie, în producția ”Visul unei nopți de iarnă” de Tudor Mușatescu, în regia lui Jean Georgescu. 

Extrem de talentată și deosebit de frumoasă (nu o dată fiind comparată cu celebra starletă Ingrid Bergman), Ana Colda ar fi putut face o carieră de succes în Capitală, mai ales că a fost invitată să facă parte chiar din echipa Teatrului Național, însă dragostea ei față de meleagurile natale au readus-o în Valea Jiului. La 1 septembrie 1952, Ana Colda s-a transferat la Teatrul de Stat din Petroșani, debutând aici pe scenă în rolul ”Grozdanca” din piesa ”Lupii” de Radu Boureanu, în regia lui Val Mugur, piesa bucurându-se de un remarcabil succes. Urmează apoi ani de mari succese, cu apariții în roluri absolut memorabile, cum ar fi „Nunta cu zestre” a lui N. Diaconu, în prelucrarea muzicală a lui Puiu Maximilian, „La Vulturul de aur” de Iaroslav Galan, „Mielul turbat”, în regia lui Sică Alexandrescu, „Avansarea șefului” de Eugen Naum, „Cavalerul fără grai” de Heltai Jeno, „Ancheta” în regia lui Marcel Șoma etc., toate pe scena teatrului din Petroșani. 

La începutul anului 1964, Ana Colda avea să primească onorantul titlu de ”Artist Emerit”, drept recunoaștere deplină a personalității sale artistice remarcabile. Patru ani mai târziu este nevoită să se pensioneze, măcinată fiind de o boală necruțătoare. După alți câțiva ani, la 28 februarie 1972, Ana Cola se stinge la Petroșani, răpusă de boală și, conform dorinței sale, este înmormântată în cătunul Taia din Petrila. Tristul moment al despărțirii de remarcabila actriță avea să fie consemnat într-un ferpar din ziarul local, cu următoarele cuvinte: ”S-a stins din viaţă artista emerită Ana Colda, fiică a acestor meleaguri, care, în cei 15 ani de activitate creatoare la Teatrul de stat din Petroşani, s-a identificat cu viaţa şi aspiraţiile minerilor, dăruind satisfacţii spirituale  neasemuite multor generaţii de spectatori. Creaţiile realizate la teatrul minerilor au încununat o carieră actoricească strălucită, adăugînd la palmaresul actriţei, an de an, noi izbînzi artistice. Varietatea rolurilor încredinţate, înţelegerea vieţii lăuntrice a personajelor au consacrat-o ca pe una din cele mai proeminente personalităţi ale Teatrului „Valea Jiului”. În creaţia sa un loc de frunte la [sic!] ocupat interpretarea rolurilor ANCA din „Năpasta”, NECUNOSCUTA din „Steaua fără nume”, IOANA BOIU din „Suflete tari”, DIANA din „Cîinele grădinarului”, NORA din drama lui Ibsen etc. Căutând neîncetat căile spre ridicarea măiestriei artistice, artista-cetăţean Ana Colda a desfăşurat paralel cu activitatea de creaţie şi o vastă şi rodnică activitate obştească. Punînd probitatea profesională şi cetăţenească mai presus de ambiţiile vedetiste, Ana Colda a cules stagiune de stagiune, seară de seară, aplauzele miilor de mîini bătătorite din localităţile Văii Jiului şi din afară. A preluat zbuciumul şi bucuria altor vieţi transfigurate de miracolul artei scenice căreia i-a închinat întregul său elan, întreaga sa putere de muncă. Stările sufleteşti, lupta lăuntrică a zeci de eroine s-au oglindit cu o desăvîrşită reuşită în arta plină de fineţe a Anei Colda. Ana Colda va rămîne veşnic vie în amintirea celor care au cunoscut-o şi care i-au preţuit marea artă şi nobleţea spiritului” (ziarul ”Steagul roșu”, nr. 7150/28 octombrie 1972).

Talentul său actoricesc și personalitatea sa remarcabilă au rămas însă ani de-a rândul, după trecerea ei în eternitate, în amintirea și în inimile oamenilor din Valea Jiului, care au cunoscut-o ori care au admirat-o în reprezentațiile sale actoricești. Petrilenii au decis ca o școală gimnazială din oraș să-i poarte, întru eternitate, numele Anei Colda. Și chiar dacă ușor-ușor, timpul pare să aștearnă colbul uitării peste memoria admirabilei artiste, în diferite medii culturale din Valea Jiului amintirea Anei Colda este și astăzi prețuită pe măsura personalității care i-a definit existența.