Mii de oameni din municipiul Lupeni s-au bucurat, de-a lungul anilor, de frumoasele melodii ale uneia dintre cele mai pline de har artiste care a făcut cinste cestei localități, iar mulți dintre aceștia au avut bucuria de a face parte din galeria prietenilor Tatianei Stepa. Plecată prea devreme și mult prea nedrept dintre noi, Tatiana Stepa a lăsat însă o moștenire artistică pentru toți admiratorii muzicii sale, iar fiul său, Cătălin Stepa a reușit, spre cinstea sa, să transforme dorul de mamă, dar și dorul de Tatiana al tuturor iubitorilor de folk din România, dar mai ales din Valea Jiului, într-un festival dedicat memoriei acesteia.
Așa s-a născut Festivalul ”Cântec pentru prieteni”, un festival ce poartă chiar numele cântecului-testament scris de Tatiana Stepa în ultima perioadă a vieții sale. O viață dedicată muzicii, poeziei și artei, o viață dedicată scenei și folkului, o viață închinată prietenilor săi. Ajuns deja la ediția cu numărul 10 (aproape tot atâția câți au trecut de la trecerea în eternitate a artistei), Festivalul de folk ”Cântec pentru prieteni”, revenit de 4 ani acasă, pe scena cea mai iubită a Tatianei Stepa – scena Palatului Cultural de la Lupeni – a prilejuit emoționantului public din Lupeni și din toată Valea Jiului o reîntâlnire cu vocea inegalabilă a acesteia, coborând parcă din ceruri pentru întâlnirea cu admiratorii și prietenii săi din orașul său drag care au primit acest dar cu emoție, cu lacrimi și cu aplauze.
Spectatorii prezenți sâmbătă, 10 octombrie 2020 în sala Palatului Cultural ”Minerul” din Lupeni au putut nu doar rememora frumoase amintiri legate de întâlnirile cu Tatiana Stepa, ci au avut ocazia de a-i reasculta melodiile în interpretarea fiului său, astăzi el însuși un artist valoros al scenei folk din România, dar și oportunitatea de a se întâlni cu alți artiști remarcabili, foști colegi de scenă și de cenaclu ai Tatianei Stepa sau tineri pe care aceasta i-a inspirat, într-un regal de folk care a adus pe scenă artiști precum poetul Constantin Neculae și actorul Dan Puric sau cantautorii Victor Socaciu, Florin Paul Camen, Camelia Șponor, Luminița Donisă, alături de Cătălin Stepa. Acestora li s-a alăturat și apreciatul pianist Aurelian Epuraș, admirator declarat al Tatianei Stepa și prieten al lui Cătălin Stepa, împreună cu care a introdus, de câțiva ani, în muzica folk un experiment muzical de excepție: piano-folk-ul.
Printre cei pentru care memoria celei care a fost artista Tatiana Stepa se numără și primarul municipiului Lupeni, Lucian Resmeriță, cel care a avut și onoranta inițiativă de a-i conferi, în urmă cu câțiva ani, Tatianei Stepa, binemeritatul titlu de ”Cetățean de onoare (post mortem) al municipiului Lupeni”. Acesta a mărturisit că (poate și datorită Tatianei Stepa pe care, copil fiind, a avut ocazia să o vadă cântând pe scena de la Lupeni) muzica pe care o apreciază cel mai mult și pe care o ascultă, cu regularitate și care-l emoționează cel mai mult, este muzica folk. ”Mă bucur că, de 4 ani de zile, după ce fratele meu s-a alăturat acestui proiect al lui Cătălin, prin care am reușit să aducem acest eveniment dedicat Tatianei Stepa, aici, la Lupeni, reușim împreună să ducem mai departe acest festival de folk. Le mulțumesc tuturor celor implicați, lui Cătălin Stepa, lui Ionuț Drăgotesc, Consiliului local Lupeni, Consiliului județean, care au o contribuție în organizarea acestui festival și le mulțumesc artiștilor care dau valoare acestui festival și care, prin muzică și poezie, păstrează vie amintirea celei care a fost Tatiana Stepa. Felicitări, tuturor !”, a spus primarul
Lucian Resmeriță.
Iar toate aceste fapte bune se întâmplă, și se întâmplă la Lupeni, în mod cert pentru că în ”umbra” lor stă și veghează sufletul Tatianei Stepa, prezent în inima fiecărui iubitor de folk și a fiecărui prieten al său, surprins parcă la fel ca în emoționanta poezie ”Umbra” a lui Adrian Păunescu, poezie atât de dragă Tatianei Stepa, cu care încheiem și aceste rânduri pe care le dedicăm prețiosului festival dedicat artistei.
”Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu,
Cu milă şi tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu.
Şi-apoi într-o zi oarecare,
În care-mi va fi cel mai greu,
Voi pune-o în vechi calendare,
Duminica trupului meu.
Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă,
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă…
Flămând de iubirea întreagă,
Pe vremi cu amurg mohorât,
Când zodiile noaptea-şi
dezleagă,
Mă satur cu-o umbră şi-atât.
Şi sufletul meu te mai roagă,
Magnetic catarg doborât,
Tu, umbră tăcută şi dragă,
Aşează-ţi fularul la gât…
O umbră se-nchide în mine,
O umbră prin mine trecu,
E-atâta de rău, că e bine,
E-atât de mult „da”, că e „nu”.
Bocovia-şi iese din sine
Şi râde în „a” şi în „u”,
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu.”
