Mâine, am să cobor în tainăDin primul meu vers
Ca să ajung, apoi ,
Cu al meu mers
Până acolo unde nimic nu s-a șters
Sau poate totul s-a șters
Și am să intru în Biserica Sfântă și albă
Zidită în mine, doar pentru tine
Ca să ne sărutăm
Sau, poate, să nu ne sărutăm
Tu vei fi înăuntru
Sau poate nu vei fi înăuntru
Poate te-ai dus, până la apus
Să zâmbești la Soarele
Care ne desparte,
Sau, poate, nu ne desparte
De toate lumile acestea
Atât de deșarte
Și-n liniștea de flori de neuitări
Din ochii tăi umezi, se-aprind iar două lumânări
Care încep să ardă în noi doi
Întru pomenire, topindu-ne amândoi.