Mănăstirea dintr-un lac / O poezie de Mirela Cocheci

Lacu-și freamătă culoarea pese zori ce se revarsă,

Muntele ce-i stă alături se-oglindește și își varsă

Verdele-n culori smaralde peste unduiri plutind,

Soarele încet apare în sclipire, aurind.

 

Și-ntr-un colț abia ivită se zărește-o mănăstire

Mică și cu ziduri albe și-o cupolă în sclipire,

Poleită de la soare ce cunună parcă-a pus

Pe cupola mănăstirii, chiar pe cruce-acolo sus.

 

La doi pași de mănăstire se ivesc niște chilii

Mici, cu gemulețe albe și zăbrele ruginii,

Iară lacul chiar în partea unde-i mica mănăstire

Îi reflectă umbra-n apă și până să-ți vii în fire,

 

Să-ți dai seama că-i o umbră și nu-i colț de paradis,

Ești vrăjit de feerie și te-ntrebi dacă-i un vis

Sau aievea ți se-arată, dar se vede unduind

Apa lacului și astfel, din visare tresărind,

 

Vezi de fapt că-i doar o umbră ce venea așa, de sus

De la crucea ce se-naltă pe cupolă, spre apus,

Dar privind atent în apă, se arată ca pe-un nor

Răstignit pe crucea sfântă, sta Iisus biruitor

 

Și-n genunchi căzând deodată și cu sufletul sfiit

Mă închin și mă cutremur și privesc așa, uimit,

Iar Iisus cu mâna dreaptă semnul crucii a făcut

Pe-al meu creștet și de-odată, într-un val a dispărut.

 

Și-s uimit și-n năucire, tulburat de nedescris

Un călugăr mă zărește și îmi spune: n-a fost vis

A ales să ți se-arate, de azi nu mai ești proscris

Laudă Dumnezeirea ce în lac ți-a dat să vezi

Pe Mântuitorul lumii și în crucea lui să crezi.

Poezia ”Mănăstirea dintr-un lac” face parte din volumul ”Concertul fluturilor” apărut în iulie 2021 la Casa de Editură Exclusiv. 

Foto: Sergiu Vințan