De n-ar ninge… / O poezie de Dorel Neamțu

Home Cultură De n-ar ninge… / O poezie de Dorel Neamțu
De n-ar ninge… / O poezie de Dorel Neamțu

De n-ar ninge peste glasul

Umbrelor de subsiori

M-aș apropia cu pasul

Dulcilor noștri fiori

Și am amâna sărutul

Cu un cântec de demult

Ca să-mi fie tot avutul

Tu să cânți , eu să te ascult

Căci la marginea iubirii

Se aprinde un izvor

Este glasul fericirii

Ce mă-nvață acum să zbor

 

Nu mai știm de-i vara vară

Nici de noi nu ne -amintim

E o dulce floare rară

Clipa-n care ne iubim

Peste malul de visare

Ce se-ascunde sub un nor

Trecem noaptea-n neuitare

Răsărind din plâns și dor

Tu ai inima senină

Cu a urmelor visări

Străbătută-i de-o lumină

Ce apune-n depărtări

 

Lasă-mă să-ți văd făptura

Până-n gândul meu hoinar

Să-ți sărut ochii și gura

Să m-aprinzi ca pe-un amnar

Căci vom duce dorul nostru

Peste vremi și peste deal

Să ne împlinim cu rostul

Cel purtăm ca pe un val

Te cuprind acum cu viața

Și cu flori de busuioc

Să ne prindă dimineața

Lângă-al inimii nost foc

 

Curge-vor și vor tot curge

Clipele ce le-am purtat

Nimeni nu ne poate stinge

Focul alb din sărutat

Spune-mi ce-i o mângâiere

Peste ochii-ți de cleștar ?

,,Este veșnica-nviere

De-a iubi fără hotar !”