Arde pe deal, o lacrimă
Un negru val, de patimă
Se lasă glasul lângă o zare
Pornește pasul într-o uitare
Coboară-n mine cumpăna fântânii
Răsare în tine, mirosul pâinii
Mă trec cuvintele ca și o vară
Miresele, sfintele, o floare rară
Petrec iernile peste oglindă
Mă dor poienile, cu MAMA în tindă
Miroase vântul a depărtare
Rotește pământul din zare în zare.
Cumplită mi-e clipa, nefericita
Cântă risipa, neodihnita
Răsună toți ochii, a vânt de mure
Cu berzele-n plopii lângă pădure
O mână mă-ndeamnă să-i prind o stea
IUBIREA mi-e coaptă, de-a pururea
Mă plâng în cântec, mă așez în viață
Mă duce carul cu tine în față
Din flori și tăciune, m-am născut fior
Când Soare apune, răsar ca un DOR !