Și te-am legănat / O poezie de Dorel Neamțu

Home Cultură Și te-am legănat / O poezie de Dorel Neamțu
Și te-am legănat / O poezie de Dorel Neamțu

Și te-am legănat sub Soare

Ca pe-o taină, ca pe-un vis

Doina mea nemuritoare

Ce iar ochii-mi i-ai deschis

 

Și te-am legănat sub Lună

Ca pe-o floare, ca pe-un zbor

Și să porți pe cap cunună

Te cuprindă al meu dor

 

Și te-am legănat sub ploaie

Ca pe-un flutur, ca pe-un vânt

Sărutări curgă șiroaie

Și al meu vers, și al meu cânt

 

Și te-am legănat cu pasul

Strigăt viu din depărtări

Fericit să-ți fie glasul

Neuitare lor uitări

 

Și te-am legănat cu gândul

Până-n stele, până-n cer

Fie-ți dulce legământul

Ca și vise ce nu pier

 

Și te-am legănat la umbră

Frunză, fir de busuioc

Să coboare noaptea-n dungă

Pân la margini de noroc

 

Și te-am legănat pe valuri

Ca pe ramuri de măslin

Ți-am păzit a tale maluri

Ca pe ceva sfânt, divin

 

Te voi legăna întruna

Brațele îți cer iertare

Și-acum când apune Luna

Și când Soarele răsare

 

Și de-or trece-n zbor cocorii

Ca un cântec de icoană

Legănase-vor fiorii

Cu-n sărut dat sub năframă.