Sunt unele articole pe care mi-aș fi dorit să nu fiu nevoit să le scriu niciodată! Iar acesta este unul dintre ele…
Despre confratele Corneliu Bran am mai scris de vreo câteva ori, din 2016 încoace, an în care i-am conferit pentru prima oară unul din ”Premiile Exclusiv” pentru jurnalism, iar de fiecare dată articolele mele care l-au avut ca subiect au fost unele similare, unele în care accentuam talentul, perseverența, valoarea acestui gazetar, modest și muncitor, pasionat și dedicat, fidel și implicat, posesor al unor calități așa cum destul de greu poți găsi în rândul slujitorilor acestei meserii.
Cu confratele și prietenul Corneliu Bran vorbeam însă, în mod constant, cu o regularitate mult mai mare, dacă nu în fiecare zi, atunci în mod categoric în fiecare săptămână. Iar drumurile noastre gazetărești se întâlneau mereu acolo unde, în Valea Jiului, se întâmpla câte ceva. Pentru că, fiind gazetar de teren convins, Corneliu știa foarte bine că articolele cele mai bune se scriu din teren și nu din birou, motiv pentru care era prezent, de fiecare dată, acolo unde era ceva demn de consemnat.
Mereu curios, uneori sfătos, dar niciodată plicticos, Corneliu Bran a fost un jurnalist în adevăratul sens al cuvântului, un gazetar de modă veche, așa cum rar mai găsești în peisajul jurnalistic contemporan. Pentru mine, memorabil este faptul că drumurile noastre se intersectau, aproape de fiecare dată, și în acele locuri în care se desfășurau evenimente de suflet, evenimente culturale, evenimente artistice, evenimente sociale, evenimente educaționale, documentând subiecte nu ușor de transformat în articole de interes, subiecte fără miză financiară, rar abordate de jurnaliștii zilelor noastre. Corneliu Bran știa însă că rolul jurnalistului adevărat nu este acela de a face doar bani din articolele sale, ci mai ales acela de a consemna acele lucruri care merită cu adevărat evidențiate, publicate. Poate tocmai de aceea, majoritatea celor care i-au fost subiecți, de la oameni importanți până la oameni simpli, i-au devenit, în egală măsură, prieteni.
Născut în 1970, în familia apreciatului doctor Bran de la Lupeni, Corneliu și-a croit drumul prin viață șlefuit mereu de dorința de a învăța, de a-și îmbogăți cunoștințele și cultura în toate domeniile. A urmat studiile liceului de elită al localității sale natale, Liceul Teoretic din Lupeni și, mai apoi, a urmat studiile universitare la Academia Română de Management. A continuat permanent să învețe de la cei pe care-i considera oameni valoroși, atât în redacțiile ziarelor ”Matinal”, ”Gazeta Văii Jiului” sau ”Ziarul Văii Jiului” ori în redacția de la Kapital TV, unde a lucrat de-a lungul carierei sale profesionale, tot așa cum a învățat de la toți cei care i-au fost apropiați, de la părinți, copil, colegi și prieteni, până la Adriana, cea alături de care a făcut casă bună în ultima parte a vieții sale pământene.
Așa cum l-am cunoscut, pot depune mărturie că omul acesta, Corneliu Bran, a pus inimă și suflet în tot ceea ce a realizat, în tot ceea ce a făcut. Poate de aceea, inima sa generoasă a obosit mult prea repede, încetând să mai bată într-o zi de toamnă, la mijlocul lui octombrie 2023. Este deja evident faptul că prin plecarea sa precipitată în redacția îngerilor din Cer, alături de alți gazetari valoroși ai Văii Jiului prea repede trecuți dincolo (Dan Codrea, Mircea Nistor, Ștefan Nemecsek, Andrei Vlad), Corneliu Bran lasă un imens gol în peisajul jurnalistic al Văii Jiului.
Și, da, ne va fi dor de articolele sale lungi, dar mereu perfect documentate, complete și corecte. Ne va fi dor de sfaturile sale, de dojenile sale, de întrebările sale. Așa cum ne va fi dor de întârzierile sale la fiecare conferință de presă, care nu puteau începe înainte de venirea lui, convinși de faptul că mai degrabă plecarea aceasta precipitată a lui dincolo de stele trebuia să fie una întîrziată. Ne va lipsi Corneliu Bran, ziaristul, prietenul, Omul…
Dumnezeu să-l odihnească în pace!