Ziua întâi – Împreună cu Mântuitorul Hristos pe drumul ce duce spre Golgota

 Doamne-n Săptămâna asta

Doamne-n Săptămâna asta grea a Patimilor Tale,
fă să-Ți suferim alături când Tu sui a Crucii cale,
să simțim și noi cum Crucea ne apasă și ne doare,
să simțim cum arde biciul peste sânge și sudoare.

Doamne, să-Ți simțim alături fiecare lovitură,
să răbdăm aceeași hulă și batjocură, și ură,
să plătim cu-aceleași lacrimi și cu-același sânge toate,
să simți și Tu ca ne doare c-am trăit cândva-n păcate.

Doamne, ia-mă și pe mine să-mi pun umărul sub cruce,
măcar partea mea de vină să-Ți ajut să mi-o poți duce,
măcar sarcina mea, Doamne, să m-apese și pe mine,
e de-ajuns câți ani din viață Ți-am făcut și eu rușine.

Sus pe Golgota, Iisuse, când pe Cruce-au să Te-ntindă,
fă și firea mea cea veche răstignirea s-o cuprindă
și, privindu-Ți agonia, s-o vad și pe ea cum moare,
Tu să Te cobori de-acolo, dar ea-n veci să nu coboare.

Iar în clipa Învierii, piatra când se da-ntr-o parte,
să se vadă că din groapă ai ieșit Tu Fără Moarte,
sfintele mironosițe și-ai Tăi ucenici să vadă
și-ale mele semne-alături, și-nvierea mea s-o creadă.

Atunci știu că și-n a Doua Fericită Înviere
aș veni și eu cu Tine în Mărire și-n Putere,
– căci, dac-am răbdat alături, în batjocuri și-n rușine,
vom fi-alături și-n Mărire, să împărățim cu Tine.

Traian Dorz

Începem astăzi Săptămâna Patimilor, o săptămână în care suntem chemați să ne alăturăm lui Hristos pe drumul Crucii, simțind împreună cu El povara suferinței, durerea și umilința, pentru ca, prin răbdarea și jertfa noastră, să ne pregătim pentru slava și Mărirea Învierii Sale.

În prima zi din Săptămâna Patimilor, privirea noastră se oprește în curtea lui Pilat, acolo unde judecătorul roman, deși conștient de nevinovăția lui Iisus, cedează presiunii mulțimii și pronunță sentința de moarte. Este locul în care, sub ochii neîncrezători ai celor care Îl condamnam la moarte, Mântuitorul își ia Crucea pe umeri, începând drumul sfâșietor al mântuirii noastre. Aici, la poarta orașului, Crucea a devenit simbolul unei jertfe supreme, pe care Hristos o face din dragoste nemărginită pentru toți cei care vor să creadă în El.

Astăzi, în prima zi a acestei săptămâni sfinte, suntem chemați să ne oprim și să reflectăm asupra acestui început de drum, care, deși marcat de suferință și umilință, aduce cu sine promisiunea unei iubiri ce nu va cunoaște niciodată sfârșit. Este timpul să ne alăturăm Lui în această călătorie, simțind greutatea Crucii, dar și tăria nădejdii ce vine din această jertfă. Să ne rugăm ca, urmându-L cu inimi smerite, să avem puterea de a duce propriile noastre cruci, încredințându-ne că, prin El, vom ajunge la mântuire.

Să ne adâncim în taina acestei săptămâni, să simțim fiecare pas al Mântuitorului și să ne însoțim cu smerenie drumul Său, pentru ca în Duminica Învierii să trăim cu adevărat biruința luminii asupra întunericului.