„Nu sunt nimic aceste munci…” Îi văd în casa stăpânului lor, robi, printre idoli, printre mese pline de jertfe străine. Nu fug. Nu protestează. Rămân acolo unde au fost puși – dar nu se amestecă. Asta mă oprește. Eu confund adesea liniștea cu compromisul. Ei trăiesc în mijlocul întunericului fără să devină parte din el....
Îl privesc pe Isaac urcând muntele Moria, lângă tatăl lui. Poartă lemnele pentru jertfă, fără să știe că el este jertfa. Întreabă simplu unde este mielul, iar răspunsul îl lasă suspendat între teamă și încredere. Nu văd împotrivire. Nu văd fugă. Mă așez lângă el și îmi dau seama cât de departe sunt de liniștea...
Îl privesc pe Böjte Csaba (n. 24 ianuarie 1959, Cluj, România), călugăr franciscan, scriitor și activist social, de la Mănăstirea Franciscană din Deva, cunoscut în toată lumea pentru lucrarea sa printre copiii abandonați. Viața lui a fost marcată de suferință încă din copilărie: tatăl său a fost întemnițat în perioada regimului comunist, iar la scurt...
Îl văd pe Cloșca nu ca pe un nume dintr-o lecție de istorie, ci ca pe un om viu, din pământul Apusenilor. Iobag al statului, ca și Horea, mic de statură, dar cu o minte atentă și o inimă curajoasă. Locuia în Cărpiniș, aproape de Abrud, într-o casă care încă mai stă mărturie pe o...
Îi privesc pe cei trei mucenici: Maxim, Dadas și Cvintilian. Oameni simpli, prinși într-un imperiu care cerea închinare forțată. Se află în Ozovia, apoi în Dorostol, legați, judecați, batjocoriți. Li se cere doar un gest: să renunțe la Hristos. Dar ei aleg altceva – liniștea unei conștiințe care nu se vinde. Împărații vremii, Dioclețian și...
Între 19 și 24 aprilie 2026, la Deva, expoziția „Moștenire de suflet – Tradiții care ne leagă de rădăcini” a devenit o veritabilă lecție de identitate, aducând în fața publicului tezaurul viu al satului românesc. Deschisă în seara de 19 aprilie, la Sala „Liviu Oros”, odată cu lansarea noii ediții a monografiei satului Vărmaga, semnată...
Mă apropii de povestea Agarei și o văd intrând într-o istorie care nu era a ei de la început. Sarra, bătrână și fără copii, îi propune lui Avraam ca prin Agar să se împlinească promisiunea unui fiu (Geneza 16:1-3). Și astfel, Agar devine purtătoare de viață într-un plan mai mare decât ea. Dar odată ce...
Astăzi mă opresc în fața unui om din zilele noastre, Andrei Tudor, pompier. Îl văd în mijlocul unei lumi care fuge din fața focului, iar el aleargă spre foc. În explozia de la Crevedia, acolo unde totul devenise haos și teamă, el nu s-a retras. A mers spre colegii lui, spre cei răniți, spre „a...
„Mare căpitan și împărat o fost Horea!” – Avram Iancu „Nalţi suntem noi munţii-zise-un vechi Carpat / Dar el e mai mare, că ni-i împărat.” – Mihai Eminescu Mă opresc astăzi în fața unui om din istorie, Horea, „Crăișorul Munților”, cel care a condus Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. Nu îl privesc doar ca...
Mă întorc în Transilvania secolelor XVII–XVIII, acolo unde credința nu era doar moștenită, ci apărată cu prețul vieții liniștite. Îi întâlnesc pe Sfinții Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest, Simion Ștefan, Sava Brancovici și Iosif din Maramureș, pomeniți la 24 aprilie – patru chipuri, dar aceeași lucrare: păstrarea dreptei credințe în fața presiunilor vremii. Ilie Iorest vine...
Mă întorc în Sfânta Scriptură și îl întâlnesc pe Lot, nepotul lui Avraam. Un om drept, dar așezat într-un loc nedrept – Sodoma. Trăiește acolo, dar nu aparține acelui loc. Scriptura spune că sufletul lui se chinuia zi de zi văzând răul din jur. Și totuși, într-o seară, îl văd ridicându-se în grabă, alergând spre...
Nu mă mai întorc departe în timp. Rămân aici, în zilele mele. Într-un sat din județul Bacău, la capăt de lume, o întâlnesc pe Alina. Nouă copii, fără soț, fără siguranță, fără un „mâine” clar. Trăiesc într-o casă care nu e a lor, cu amenințarea că pot fi dați afară oricând. Povestea ei poate fi...
Mă întorc în timp și stau înaintea Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, voievodul care a știut să conducă, dar mai ales să rămână statornic. Aproape 25 de ani de domnie, echilibru, înțelepciune, ctitorii, dărnicie fără margini. Istoria îl arată ca pe un om rafinat, diplomat, apărător al credinței și al culturii. Dar adevărata lui măreție nu...
În seara de 19 aprilie 2026, Sala „Liviu Oros” din Deva a găzduit un eveniment încărcat de emoție și memorie: lansarea noii ediții a Monografiei satului Vărmaga, semnată de profesorii Ioan și Valeria Blaj. Publicul – fii ai satului, profesori, elevi, oameni ai culturii – a umplut sala, semn că această lucrare continuă să fie...
Mă întorc în timp și îl întâlnesc pe Sfântul Ierarh Teotim, episcopul Tomisului, cinstit în calendarul ortodox la 20 aprilie. Istoria îl descrie ca pe un om învățat, format în duhul marilor Părinți, prieten apropiat al Sfântului Ioan Gură de Aur, prezent la sinoade, scriitor de cuvinte adânci despre liniștea minții. Dar, dincolo de toate...
„Sarra şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea arătată de Dumnezeu.” (Facerea 21, 2) O văd plecând din Ur, dintr-un oraș al bogăției și al siguranței. Lasă în urmă confortul, familia, stabilitatea și pornește cu Avraam, într-un drum care nu are hartă clară, doar o chemare. Îl urmează, îl numește „domnul...
Îl văd dimineața devreme, într-un cabinet simplu, unde liniștea e întreruptă doar de pagini de cărți și de gânduri care par să nu se oprească niciodată. La câteva ore distanță va intra în sala de operație și va lucra în locul în care viața atârnă de milimetri. A făcut asta de zeci de mii de...
Îl văd urcând pe tron într-o vreme care nu iartă pe nimeni. După moartea lui Mihai Viteazul, totul se rupe: pretendenți, alianțe fragile, oștiri străine care intră și ies din țară. Radu Șerban nu primește o domnie stabilă, ci una contestată din prima zi. Luptă cu Simion Movilă și cu sprijinul polonez, respinge atacuri tătare,...
Le văd pomenite în calendarul ortodox pe 16 aprilie. Trei nume, liniștite, așezate într-o zi ca oricare alta. Și totuși, în spatele lor, o viață dusă până la capăt. Agapi, Hionia și Irina – trei surori din Tesalonic, într-o vreme în care credința se plătea cu viața. Nu sunt războinici, nu sunt conducători, sunt doar...
Astăzi mă întâlnesc duhovnicește cu Avraam, „prietenul lui Dumnezeu”, patriarh al tuturor semințiilor pământului. Dumnezeu l-a chemat să iasă din casa tatălui său, din cultura păgână a Urului și a Haranului, și să meargă într-o țară necunoscută. Avea 75 de ani când a plecat, lăsând totul în urmă – familia, orașul, siguranța – și a...
În mijlocul fluxului vieții, între responsabilitățile familiei și ale Bisericii, îl privesc pe părintele Vasile Mihoc, născut la data de 13 martie 1948 în localitatea Sfântul Ilie, județul Suceava. „În fluxul vieții debordante a familiei m-am simțit întotdeauna copleșit de măreția darurilor dumnezeiești”, spune dumnealui. Dintr-o familie cu zece copii, având la rândul său treisprezece,...
Mă întorc în timp și îl văd pe Vasile Lupu, domn al Moldovei, „om cu hire înaltă și împărătească”. Îl privesc nu doar ca pe un conducător, ci ca pe un ctitor care a schimbat fața lumii în care trăia. În mâinile lui, banii și puterea devin ziduri, școli, tiparniță, biserici. Îi văd gestul de...
Sfântul Mare Mucenic Sava din Buzău, născut în 334, a fost fiul unor creștini evlavioși, crescut sub grija preoților Sansalas și Gutticas. Încă din copilărie, Sava și-a înălțat inima spre Dumnezeu: cânta psalmi, se ruga cu râvnă, trăia cu blândețe și smerenie și păstra credința ortodoxă vie. Viața lui era simplă, fără dorința de averi,...
„Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem” (Facerea 9,26) Astăzi stau în fața lui Sem. Îl recunosc: fiul lui Noe, omul care a intrat în corabie și a trecut prin potop. A văzut sfârșitul unei lumi și începutul alteia. A trăit între judecată și promisiune, purtând mai departe firul unei istorii pe care Dumnezeu avea...
Domnul Ioan Dorel Șchiopu, șef de stație CFR Petroșani – sociolog de profesie, pasionat de istorie și patriotism, nu doar un lucrător al căii ferate, ci un om care transformă locuri obișnuite în spații ale cunoașterii. Gara din Petroșani, sub îndrumarea sa, nu mai este doar un nod de trenuri, ci o bibliotecă publică cu...
Pe Matei Basarab, domnitorul evlavios al Țării Românești îl găsesc în zidurile lăcașurilor sfinte pe care le-a ridicat, în cărțile pe care le-a tipărit și în școlile pe care le-a înființat. Îl văd în grijă pentru oameni, în protecția credinței și a culturii, în modul în care apăra neamul de primejdii și conflicte, cum au...
Mă întorc în timp și îl întâlnesc pe Sfântul Ioan, corăbierul din insula Kos – cel pe care Biserica îl pomenește pe 8 aprilie. Nu îl găsesc într-un moment de glorie, ci într-unul de rătăcire. Pentru o vreme, nu mai este el însuși. Sub presiune și cu mintea tulburată, ajunge să poarte o identitate care...
„Noe era om drept şi neprihănit între oamenii timpului său şi mergea pe calea Domnului.” (Facerea 6,9) Mă întorc la prima carte a Sfintei Scripturi și îl întâlnesc pe Noe într-o lume care s-a îndepărtat complet de Dumnezeu. Totul în jur pare dominat de alegeri greșite, de dorințe scăpate de sub control. În acest context,...
Îl văd pe Rareș: 10 ani, dar cu un suflet și o maturitate care depășesc vârsta lui. În fața mea stă un copil din Botoșani, cu ochii mari și curioși, care a călătorit până la Cannes și se joacă cu roluri de teatru și film, dar care în același timp vorbește despre credință și Dumnezeu...
Îl văd pe Sfântul Voievod Neagoe Basarab: tânăr, la Mănăstirea Bistrița, cu ochii închiși în rugăciune isihastă și cu sufletul treaz, învățând de la Sfântul Nifon. Nu e doar un voievod, ci un om care își pune viața în slujba înțelepciunii și a credinței. Îl văd scriind pentru fiul său, cu gândul la veșnicie, lăsând...
Sfântul Iosif – copilul din Sicilia, crescut cu pâine, apă și rugăciune. Blând, smerit, atras de post și ascultare încă din copilărie. Îl văd intrând în mănăstire, lăsând totul pentru Dumnezeu, dedicându-și viața rugăciunii și nevoinței. Patul lui era pământul, haina săracă, hrana puțină, iar nopțile pierdute în rugăciune. Totuși, bucuria îi umplea glasul –...
Mă opresc înaintea chipului lui Enoh, al bărbatului care „a umblat cu Dumnezeu” și care, într-o tainică mutare, nu a cunoscut moartea. Într-o lume decăzută, Enoh a rămas vertical, dreapt și bineplăcut lui Dumnezeu. A fost luat la cer, trup și suflet, un semn timpuriu al învierii și al credinței care trece dincolo de moartea....
Mă opresc înaintea chipului lui Iustinian Simion, medic neurochirurg, și, de data aceasta, nu mai privesc în trecut, ci în prezent. Îl văd într-o sală de operații, acolo unde totul pare să țină de precizie, știință, control. Și totuși, el intră cu inima, împreună cu Dumnezeu, în creierul pacienților. Nu lasă credința în afara actului...
Mă opresc înaintea chipului lui Mihai Viteazul și încerc să-l privesc nu ca pe o figură din manual, ci ca pe un om viu. Îl văd intrând în Alba Iulia, purtând în el o dorință: unirea – mare unire a Românilor. Nu avea garanția că va reuși și totuși a mers înainte. A ținut împreună...
(pomeniți în ziua de 31 martie) Sunt oameni care au trăit cu credința mai presus de frică, în ciuda amenințărilor și torturii, chiar până la moartea fizică. Sunt sfinți care au fost aruncați în închisoare și mâncați de șoareci și pisici, dar care au rămas nepătați în duh. În fața puterii imperiale, ei rămân neclintiți...
Îmi închipui chipul lui Set, al treilea fiu al lui Adam și al Evei, venind ca înlocuitor al lui Abel, după drama fratelui său ucis. Este simbolul reînnoirii, continuității și nădejdii în planul lui Dumnezeu. Văd în el răbdarea și tăria unui om ales să ducă mai departe lucrarea divină. Ce are el și ce...
Născut în satul Folt, pe malul Mureșului, a crescut în sărăcie și lipsuri, orfan de tată de timpuriu, dar înălțat de dragostea mamei și a credinței. În el s-a născut dorința arzătoare de a sluji lui Dumnezeu, iar vocația de preot nu i-a fost o meserie, ci chemarea vieții sale. Încă de la început, părintele...
Privesc la Ștefan cel Mare și văd un bărbat cu trup vânjos, fața rotundă și plină, cu frunte largă și ochi albaștri care privesc cu hotărâre. Părul lung și blond îi cade în plete pe spate, iar mustața și barba îi dau gravitate. Șchiopătând ușor, semn al rănilor purtate pentru apărarea neamului, el poartă în...
Mă uit la Abel și văd un om simplu, un păstor, dar cu inima curată și dăruită lui Dumnezeu. El a trăit drept și și-a oferit tot ce avea mai bun ca jertfă. Abel a fost ucis de fratele său, Cain, și totuși a rămas simbolul neprihănirii, al celui persecutat pentru binele făcut și pentru...
Mă uit la părintele Constantin-Valer Necula și văd un om care aduce lumina credinței în inimi prin cuvânt și exemplu. Prin predici, cărți, conferințe și emisiuni, el ajunge la oameni de toate vârstele, din țară și din străinătate. Cu răbdare și simplitate, vorbește despre credință, viață și iubire, făcând ca adevărurile veșnice să fie înțelese...
Mă uit la Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești, care a domnit aproape 30 de ani. Într-o vreme de primejdie, când turcii și vecinii amenințau pământul și credința, el a ținut în picioare țara și Biserica. Cu pricepere și curaj, a clădit, a sprijinit mănăstiri, a dat legi, a încurajat comerțul, a întărit armata și...
Cu ochii înrourați, îl privesc pe Sfântul Mucenic Pamfil în temnițele Cezareei Palestinei, în vremea împăratului Dioclețian. Alături de el stau alți mucenici: Valent, Pavel, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil, cu toții pomeniți în ziua de 24 martie. Refuză să se închine zeilor pentru a-și salva viața. Privind spre Ierusalimul Ceresc, aleg suferința și...
Îl privesc pe părintele Nicolae, preot în Valea Plopului încă din 1979. Într-o vreme în care credința trebuia ascunsă, el ridică o biserică și adună comunitatea în jurul rugăciunii. După Revoluția din 1989, vocația lui devine și mai vizibilă: predică pentru viață, vorbește cu curaj despre păcat și despre responsabilitate. Conștient de greutățile socio-economice care...
Privesc spre Sarmisegetusa Regia, în secolul I d.H. Acolo domnește Decebal, conducătorul Daciei libere. Nu este doar un războinic, ci un om înțelept, un strateg desăvârșit și un diplomat iscusit. În fața amenințării romane, Decebal nu se lasă copleșit. Într-o noapte, înaintea unei bătălii decisive, creează o armată care pare să învie toți căzuții, învăluind...
Mă întorc în timp, în pustia de lângă Ierusalim, în secolul al VII-lea, pe vremea împăratului Heraclius. În Lavra Sfântului Sava trăiesc călugări care au ales liniștea, rugăciunea și viața ascunsă de lume. Printre ei este și un tânăr călugăr, Ioan. Nu era cunoscut pentru vreo mare învățătură, ci pentru ceva simplu și tăcut: îi...
Mă întorc în timp și o privesc pe Eva. Primul chip de femeie din istorie. Prima soție, prima mamă, începutul unei istorii care va umple pământul de oameni. Numele ei înseamnă „viață”. Adam o numește astfel pentru că ea va deveni mama tuturor celor vii. În ea începe familia, apropierea, darul de a nu mai...
Mă uit la Părintele Onu (astăzi Ieromonah Meletie Vatopedinul ) și văd un chip care nu s-a mulțumit cu obișnuitul. El a găsit un mod de a face Cuvântul accesibil tuturor, chiar și celor care nu aud, transpunând Liturghia și rugăciunea în limbaj mimico-gestual. Eu, câteodată, cât de mult mă limitez doar la ce e...
Mă uit la Burebista și văd un om care nu a stat în umbră: a unit triburi, a pus ordine acolo unde era dezbinare și a refuzat să fugă de responsabilitate. În vremea lui, poporul geto‑dac a trecut de la fragmentare la putere, iar numele lui a devenit ecou al unui ideal comun. Eu, în...
Mă uit la Adam și văd un chip simplu, dar plin de primii pași ai omului: singur, dar chemat să cunoască și să dea nume lumii. El a primit darul de a fi creator al ordinii în jurul său, o lume întreagă pusă în mâinile lui. Eu, în schimb, câte lucruri nu las haotice în...
„GENESIS” continuă să mă fascineze prin profunzimea și frumusețea imaginilor sale, dar dacă prima mea notă de lectură a fost mai analitică, acum am recitit poezia cu ochii sufletului și am simțit poezia mai aproape de viața noastră. La prima vedere, Vladu ne trimite în primul moment al creației, unde totul e gol și tăcere:...