Ziua a șasea – Împreună cu Mântuitorul Hristos spre Înviere 

Sâmbăta Mare este ziua așteptării tăcute, ziua în care toată creația pare să înghețe, în tăcere, la marginea mormântului în care Mântuitorul a fost pus. Este o zi de liniște profundă, o tăcere care ascunde în ea întreaga suferință a lumii, dar și întreaga speranță a Învierii. Hristos, care a murit pe cruce pentru noi, este acum în mormânt, dar mormântul nu este sfârșitul. Aici, în adâncul tăcerii, Hristos pregătește biruința asupra morții.

Acum, ca și în vechile timpuri, lumea se află într-o așteptare tăcută. Privind mormântul gol, știm că Învierea este aproape.

Sâmbăta Mare nu este doar o zi de amintire a morții, ci un timp sfânt în care noi, ca și creștini, ne pregătim pentru noua viață ce va răsări. Este o zi de meditație profundă asupra jertfei supreme a Mântuitorului și o chemare la înnoirea noastră sufletească. În această zi, suntem chemați să fim martori ai tăcerii și ai jertfei lui Hristos și să ne pregătim pentru o nouă viață în Duhul Său.

În această tăcere, inima noastră se ridică spre cer, rugându-se pentru o înviere personală, din moartea păcatelor și a slăbiciunilor noastre. Să fim în așteptare și în rugăciune, pregătindu-ne pentru bucuria învierii care va înflori în inimile noastre.

Sâmbăta Mare este și momentul în care suntem chemați să pătrundem în adâncul tăcerii, unde Dumnezeu lucrează în mod tainic, pregătind învierea noastră. În acest timp de așteptare, să ne regăsim credința și răbdarea, știind că în mormântul lui Hristos se ascunde începutul unei noi lumi, o lume transformată prin iubirea nemărginită a Mântuitorului nostru.

La capătul acestui timp de suspans și așteptare, Hristos va învia, iar noi, împreună cu El, vom primi puterea de a trăi în Lumina cea Veșnică.

Să învățăm să trăim această zi în smerenie și recunoștință, pentru ca atunci când va răsări Lumina Învierii, să fim pregătiți să o primim cu inimile deschise.