Un gând în ziua Sfântului Gheorghe 

Ori de câte ori ajung în ziua de 23 aprilie și privesc icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, nu pot să nu mă opresc și să-mi vorbesc inimii. Pentru că, adevărul e că, înainte de a scrie pentru alții, scriu mai întâi pentru mine. Cuvintele acestea sunt un fel de rugăciune, o încercare stângace de a-mi limpezi sufletul și de a mă învăța curajul – acel curaj tainic care se naște nu din forță, ci din credință.

Sfântul Gheorghe a fost tânăr, și a trăit în vremuri mult mai aspre decât ale noastre. În fața prigoanei, în fața celor care l-au somat să-și nege credința, el a ales alt drum: să rămână drept, deși știa că asta îl va costa viața. Iar mie, care de multe ori îmi pierd curajul în fața unor lucruri mult mai mici, viața lui îmi este o lecție care arde.

Ne-am obișnuit să-l vedem în icoane, pe calul său alb, învingând balaurul. Dar balaurul din icoană nu e doar o figură simbolică – e tot ce luptă în mine ca să mă oprească din drum: frica, îndoiala, oboseala, resemnarea. Și poate că și tu simți, uneori, aceste greutăți în sufletul tău.

Dar știi ce mă atinge cel mai mult? Că în ultima clipă a vieții sale, când orice om s-ar fi răzvrătit, Sfântul Gheorghe se roagă. Și nu pentru sine. Ci pentru cei ce i-au făcut rău. Și pentru toți cei care îi vor chema numele cu nădejde. Ce har să poți pleca din lume nu cu mânie, ci cu binecuvântare!

Scriu aceste rânduri cu gândul la voi, dar și la mine. Mai ales la mine.

Uneori mă simt nepregătit pentru lupta vieții. Alteori îmi vine să mă retrag, să tac, să mă ascund. Dar Sfântul Gheorghe mă ridică din resemnare. El îmi amintește că biruința nu înseamnă întotdeauna să ai ultimul cuvânt, ci să-L păstrezi pe Dumnezeu în inimă, până la capăt.

Și dacă ești tânăr și citești acum, te îmbrățișez cu gândul. Știu că poate îți e greu să-ți păstrezi credința vie când lumea pare să nu-i mai dea nicio valoare. Și știu că poate te întrebi dacă mai are rost să mergi împotriva curentului. Dar te rog: nu renunța. Fii ca Sfântul Gheorghe. Nu pentru că e ușor. Ci pentru că e frumos. Și pentru că e adevărat.

Învăț, clipă de clipă, că fiecare alegere pentru lumină, oricât de mică, înseamnă o suliță înfiptă în balaurul răului. Și că Dumnezeu nu ne lasă singuri niciodată în această luptă. Harul Lui vine în inima celui care nu renunță.

Rămâi aproape de Hristos, chiar dacă drumul nu e ușor. Și dacă obosești, cheamă-l pe Sfântul Gheorghe. El știe cum e să lupți. Și știe și cum să te ridici.

Cu recunoștință, cu smerenie,

și cu dor de cer,

al vostru, împreună-călător