„Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată”

În Duminica Mironosițelor, suntem chemați să privim cu admirație la curajul și iubirea acestor femei care, fără să știe cine le va da la o parte piatra de la mormânt, au pornit totuși spre locul unde era îngropat Hristos. Ele nu au așteptat condiții perfecte, nici nu s-au temut de obstacole. Au mers înainte, iar încrederea lor le-a transformat în primele vestitoare ale Învierii.

Însă mesajul lor nu a fost imediat primit. Ucenicii au fost neîncrezători. La fel și în Areopag, când Sfântul Apostol Pavel a vorbit despre Hristos și învierea morților, reacția a fost împărțită:

„ Şi auzind despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii i-au zis: Te vom asculta despre aceasta şi altădată.” (Faptele Apostolilor 17:32)

Această replică – „altădată” – devine simbolul amânării. Un refuz politicos, dar periculos. Unii râd, alții amână. E reacția confortabilă a celor care nu vor să fie tulburați din rutina lor. E aceeași voce interioară care ne șoptește și nouă: „Mai e timp… Nu acum…”

Dar Dumnezeu nu rămâne tăcut în fața acestei ezitări. Sf. Ap. Pavel continuă și rostește cu fermitate: „ Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască.” (Faptele Apostolilor 17:30)

Acum. Nu mâine. Nu după ce ne rezolvăm toate problemele. Nu „când ne vine cheful” de Dumnezeu. Chemarea este pentru acum – prezentul în care inima ta bate, în care viața încă îți stă înainte și alegerile tale contează.

Astăzi, fiecare dintre noi este provocat să răspundă. Ca mironosițele, să nu aștepte momentul perfect. Ca Sf. Ap. Pavel, să nu se teamă să vorbească adevărul. Să nu spunem: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată”, ci să avem curajul să spunem: „Doamne, ascult acum.”

Pentru că acel „altădată” poate însemna o oportunitate pierdută.

Dar „acum” poate fi începutul mântuirii.