Vreau să trăiesc credința, nu doar s-o declar
Trăim vremuri în care e prea ușor să vorbim despre credință, dar mult mai greu să o trăim. Aud în jurul meu mulți oameni care se declară creștini, dar în același timp uită că viața creștină nu înseamnă lozinci sau declarații publice, ci tăcerea smerită a faptelor bune. Mă uit la mine și mă întreb: trăiesc eu cu adevărat ca un ucenic al lui Hristos sau doar mă amăgesc cu vorbe frumoase?
Mi-aduc aminte de cuvintele Sfântului Grigorie Palama, care m-au mișcat profund: „Să renunţăm la egoism, să cultivăm modestia şi dăruirea de sine, să ascultăm de Hristos împlinindu-i poruncile.” Simt că aceste cuvinte nu sunt doar un sfat bun de pus în ramă, ci o chemare vie, o direcție clară pentru sufletul meu. Nu e ușor, dar e singura cale care merită urmată.
Am înțeles că nu e suficient să cred. Credința mea trebuie să aibă rădăcini adânci în faptele mele. Așa ne învață Scriptura: „Credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.” (Iacov 2, 17). Vreau ca fiecare zi să fie o mărturie vie a dragostei mele pentru Dumnezeu și pentru aproapele meu. Nu pot vorbi despre iubirea lui Hristos dacă trec nepăsător pe lângă „frații Săi”, acei oameni sărmani, bolnavi, singuri, pe care viața i-a încercat.
Știu acum că atunci când ofer un zâmbet, un ajutor, o rugăciune sau chiar o bucată de pâine cuiva în nevoie, nu fac altceva decât să-L slujesc pe Hristos Însuși. El a spus: „ Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.” (Matei 25, 40). Ce mare taină și ce mare responsabilitate!
Așa că îmi propun, zi de zi, să nu caut doar binele meu. Vreau să-mi ridic privirea dinspre mine și să o îndrept spre ceilalți. Vreau să învăț să fiu mai atent, mai prezent, mai dăruit. Cum spune și Apostolul Pavel: „Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia.” (Filipeni 2, 4).
În inima mea răsună și vorba bătrânească: „Cine pe sărac ajută, pe Dumnezeu împrumută.” Simt că ea îmi amintește de ce merită să-mi trăiesc credința în mod real. Nu pentru laudele oamenilor, ci pentru bucuria de a-L auzi, într-o zi, pe Dreptul Judecător spunându-mi: „Intră întru bucuria domnului tău.” ( Matei 25,21)
Asta îmi doresc. Să iubesc mai mult, să judec mai puțin, să vorbesc mai puțin și să fac mai mult. Să fiu un creștin care se vede în tăcerea faptelor. Amin.