Printre versuri și vorbe cu tâlc, o seamă de poeși și scriitori hunedoreni s-au întâlnit la Muzeul de Istorie Locală și Etnografie din Brad  joi, 29 mai 2025, într-o zi cu dublă încărcătură sufletească: Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor Neamului. O zi în care cerul parcă se apropie mai mult de oameni, iar gândurile urcă lin spre cei care au fost și spre ceea ce putem deveni.

În această atmosferă de reculegere, dar și de sărbătoare, am fost bucuroși să luăm parte la o după-amiază cu totul specială, organizată de Asociașția Oamenilor de Cultură și Artă din județul Hunedoara (ASOCA), în parteneriat cu Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, prin Muzeul de Istorie Locală și Etnografie din Brad.

Aflat pe o stradă cu parfum de vremuri de demult, în apropierea apelor liniștite ale Crișului Alb, muzeul etnografic din Brad pare că adună nu doar obiecte de patrimoniu, ci și o anumită liniște a lucrurilor bine păstrate. Aici, într-o curte umbrită de nuci și tei, lângă o căsuță adusă din satul Țebea – căminul simplu al unui miner – cuvintele și-au găsit ecou.

Scriitori și artiști plastici din Brad și împrejurimi și-au dat întâlnire pentru a sărbătorii frumosul. Și-au citit unii altora, dar și publicului, gândurile așezate în versuri. Privirile celor prezenți erau pline de lumină, zâmbetele izvorâte dintr-o bucurie sinceră, de parcă cineva întorsese timpul și redeschisese un caiet de amintiri scris cu sufletul.

Într-un muzeu, la fel ca într-o carte, fiecare obiect spune o poveste. Dacă literatura este o formă de a păstra memoria colectivă prin cuvinte, muzeul o face prin obiecte. Împreună, ele țes identitatea unui loc și a unui popor. Astăzi, aceste două forme de memorie s-au întâlnit și au dialogat, firește și firesc.

Vremea s-a jucat cu noi: ne-a lăsat puțin soare printre crengi, ne-a trimis o adiere ușoară în păr și, când norii ne-au chemat spre adăpost, am continuat evenimentul în interiorul muzeului. Acolo, în mijlocul celor peste 1.200 de obiecte care păstrează viu spiritul Țării Zarandului, s-a vorbit despre trecut, despre prezent, dar mai ales despre un viitor în care cultura să rămână vie și respectată.

Privirile celor care au citit din creațiile lor erau pline de emoție, iar cei care au ascultat aveau ochii umeziți – un semn că acolo, între oameni, între versuri și icoane pe sticlă, s-a întâmplat ceva cu adevărat minunat.

Și totuși, trebuie să spunem cu onestitate: acest muzeu merită mai mult. Este un spațiu de o valoare imensă, dar prea puțin cunoscut. Autoritățile locale și județene ar trebui să se implice mai activ în promovarea lui, prin campanii de informare, semnalizare mai clară și includerea lui în circuitele turistice.

Iar noi, cei care l-am descoperit și l-am simțit, avem datoria să ducem vestea mai departe. Să vorbim despre el, să-l vizităm cu copiii noștri, să revenim la evenimente, să-l sprijinim. Pentru că un muzeu nu trăiește doar prin exponate, ci prin oamenii care-l pășesc și-l simt.

Mulțumim tuturor celor care au fost alături în acest eveniment – creatori, ascultători, visători. A fost mai mult decât un eveniment cultural. A fost o întâlnire cu sufletul locului.