„Cuvinte din Cuvânt” cu scriitorul Sorin Micuțiu. Episodul 110

„Cuvinte din Cuvânt” cu scriitorul Sorin Micuțiu. Episodul 110

Viața între două răsărituri de soare

 Se spune că, odată cu vârsta de 50 de ani, începi să vezi lumea altfel. Nu știu dacă e o regulă generală, dar știu sigur că așa a fost pentru mine.

Într-o dimineață, privind răsăritul, mi-am dat seama că viața se trăiește între două astfel de momente: între un început și un sfârșit, între lumina care răzbate și întunericul care se lasă, între speranță și realism. Și am început să privesc cu atenție cele trei direcții ale vieții: înapoi, în prezent și înainte.

Privind înapoi, nu pot să nu simt recunoștință. Nu doar pentru drumurile ușoare, ci și pentru cele grele. Pentru că am învățat ceva din fiecare pas. Am pierdut oameni dragi, am cunoscut alții noi, dar în toți acești ani, Dumnezeu a fost acolo. Chiar și în momentele când tăcea, tot acolo era. Oamenii care au trecut prin viața mea – unii pentru o clipă, alții pentru o viață – nu au apărut întâmplător. Fiecare a adus cu el o lecție, un cuvânt, un gest care a lăsat urme. Și poate cea mai mare lecție a fost aceea a recunoștinței. Pentru tot ce a fost.

În prezent, învăț să iubesc mai simplu. Să spun „mulțumesc” mai des. Să pun pe primul loc ce contează cu adevărat: credința, familia, prietenii adevărați. Să nu mai fug după lucruri trecătoare, ci să îmi răscumpăr timpul – căci timpul fuge, iar zilele nu sunt întotdeauna senine.

Iar când privesc înainte, nu mă mai tem ca altădată. Întrebările nu lipsesc – voi mai avea puterea să merg înainte? Voi fi la fel de curajos? Voi ști să iert, să iubesc, să fiu acolo pentru ceilalți? – dar nu mă mai apasă. Pentru că am învățat să merg cu credință. Să mă încred în voia lui Dumnezeu. Să știu că, atât timp cât mă las călăuzit de lumina dinăuntrul meu, voi ajunge acolo unde trebuie.

Viața între două răsărituri de soare e viața dintre două clipe de har. Învăț în fiecare zi să cânt în suflet, chiar dacă uneori vocea mi-e stinsă. Să mulțumesc pentru toate – și pentru bine, și pentru greu. Și să trăiesc cu inima deschisă, pentru că fiecare zi e o nouă șansă de a iubi, de a ierta, de a începe din nou.

Cu recunoștință, sub soarele Cuvântului, un călător între două răsărituri.