Meditație despre puterea lui Hristos și locul nostru în lupta duhovnicească

În această zi de duminică, ne putem opri să ne gândim la puterea Domnului Iisus, Care a biruit duhurile rele ce stăpâneau două suflete rătăcite (Matei 8, 28-34). Acei oameni, izgoniți de demoni, trăiau în izolare și teroare, iar prezența lor era o rană vie în mijlocul comunității. Și totuși, în loc ca vestea eliberării lor să aducă bucurie și recunoștință, locuitorii au răspuns cu teamă și respingere.

Această întâmplare ne cheamă să privim dincolo de povestea exterioară și să cercetăm inima noastră. Cât de des nu ne temem și noi să îl primim pe Hristos în viața noastră? Cât de des respingem lucrarea Lui din noi, pentru că ne este frică să renunțăm la „turmele” noastre – obiceiuri, plăceri, prejudecăți sau conforturi – chiar dacă ele ne țin captivi și ne îndepărtează de Dumnezeu?

Cuvântul Sfânt ne avertizează că atunci când nu-I facem loc lui Dumnezeu, „golul” din viața noastră este imediat ocupat de duhurile întunericului. Poate fi vorba despre frică, ură, egoism sau alte stări care ne despart de iubirea Lui. Dar să nu uităm că diavolul nu are putere asupra noastră decât atât cât îi permitem noi. El nu poate forța niciodată libertatea noastră, ci doar o pune la încercare.

Dumnezeu îngăduie ispitele nu pentru a ne pedepsi, ci pentru a ne întări credința și voința, ca aurul în foc să devină mai curat și mai strălucitor. Putem să alegem, în fiecare zi, să Îi deschidem ușa sufletului nostru lui Hristos sau să o lăsăm închisă, cu riscul de a-l primi pe diavol în loc.

Sfinții Părinți ne învață să fim veghetori și să închidem porțile sufletului nostru pentru orice intrare a răului. Prin iubire, smerenie și rugăciune, putem să ținem vie prezența Duhului Sfânt în noi, să fim eliberați de lanțurile nevăzute ce ne înlănțuiează.

Astăzi, să ne întrebăm sincer: ce „turmă de porci” încă stăpânește inima mea? Ce frică sau egoism mă împiedică să primesc harul vindecător al lui Hristos? Să-l rugăm cu toată inima să pătrundă în noi și să alunge orice întuneric, pentru ca viața noastră să devină o mărturie vie a biruinței Sale prin iubire și credință.