Astăzi e ziua Sfântului Ilie

E duminică și e sărbătoare. În calendarul sufletului meu, nu doar în cel de perete.

Astăzi nu mă mai simt vinovat pentru că sunt slab. Astăzi îmi aduc aminte că și focul, ca să ardă, are nevoie de ceva care să-l primească. Cenușa aceea de la final, uneori sunt eu. Dar uneori, în mijlocul ei, rămâne o taină: că Dumnezeu lucrează și prin ce e ars. Și prin ce pare pierdut.

Astăzi e ziua Sfântului Ilie. L-am perceput mereu ca pe un sfânt „tare”: înflăcărat, cu biciul de foc, cu tunetul în mâini, cu nori care-i răspund și vânturi care i se pleacă. Dar când citesc mai adânc în viața lui, văd și un alt chip. Un Ilie obosit. Un Ilie fugar. Un Ilie care s-a ascuns într-o peșteră și I-a spus lui Dumnezeu: „Doamne, nu mai pot. Ia-mi sufletul.”

Și acolo, în acea rugă ruginită de epuizare, Dumnezeu nu l-a certat. Nu i-a zis: „Trebuie să fii tare.” I-a răspuns în adiere, nu în cutremur, nu în foc. I-a șoptit blând că încă este cu el. Că lucrarea nu s-a terminat. Că mai are un drum de mers.

Atât de aproape mi-e acest proroc astăzi. Nu doar pentru tunetul lui – ci pentru lacrima lui. Nu doar pentru carul de foc – ci pentru ascultarea adâncă din pustiu. Pentru că uneori și eu vreau să fug. Și eu simt că nu mai pot. Și mie mi se pare că e prea mult.

Dar Dumnezeu nu se arată doar celor puternici. Se apropie mai ales de cei care strigă: „Mi-e teamă.”

Astăzi îmi amintesc că slăbiciunea mea nu este o rușine, ci o invitație. O fereastră prin care intră adierea.

Poate și tu ai momentele tale de „pustiu” – în care taci și nu mai știi dacă Dumnezeu te mai aude.

Poate azi ai nevoie să știi că și un proroc mare a obosit. Și că nu ești mai puțin duhovnicesc doar pentru că uneori simți că nu mai poți.

Sfântul Ilie ne arată că Dumnezeu poate transforma fuga în întoarcere, și slăbiciunea în foc curat.

Și nu foc care arde, ci care luminează. Nu bici care pedepsește, ci bici care rupe norii și aduce ploaia. În mine. În lume. În cei pe care-i port în rugăciune.

Astăzi, cu gând bun și recunoștință, le spunem tuturor celor care poartă numele Ilie, Ila, Ile, Ilea, Ilieș, Iliescu, Iliut, Ilașcu, Iloaie Lica sau alte derivate: Să aveți ani luminoși, inimi liniștite și un cer deschis în fiecare rugăciune! Sfântul Ilie să vă fie călăuză, sprijin și rugător către Dumnezeu, oriunde v-ați afla.