Mai presus de cuvinte 

Când încerc să vorbesc despre Dumnezeu, simt adesea că cuvintele mele nu sunt nici pe departe suficiente. Cu cât înțeleg mai bine cine este El și cât de vastă este taina Lui, cu atât mă simt mai mic în fața măreției Sale. Încerc să urc pe muntele cunoașterii divine, dar de fiecare dată când ajung într-un loc mai înalt, văd că drumul continuă, iar orizonturile se lărgesc dincolo de puterea mea de cuprindere. 

Am citit multe pagini despre Hristos, am călătorit în gând prin povestea Lui, dar niciodată nu am ajuns la sfârșit. Nu există o margine a iubirii Lui, nici un punct final al bunătății Sale. Oricât de mult aș mulțumi, tot simt că nu este de-ajuns. Dumnezeu este infinit, iar Eu, deși mic, pot doar să mă plec cu recunoștință înaintea Lui. 

Cuvântul lui Hristos este desăvârșit – fiecare rând, fiecare idee poartă un sens atât de profund, încât nu poate fi nici prea mult spus, nici prea puțin. Pentru a-L cunoaște cu adevărat, nu-mi trebuie o mie de cărți, ci doar Biblia Sa, care-mi dă ceea ce am nevoie, tocmai pentru mine. 

Dacă vreau să înțeleg măreția adevărului Lui, privesc în jurul meu: munții, mările, câmpiile și pădurile, toate mărturisesc puterea și grija Sa. Dar dacă vreau să simt dragostea Lui, să înțeleg cât de mult m-a iubit, privesc către Golgota – acel loc unde iubirea Sa s-a arătat mai presus de orice cuvânt. 

Și știi ce este minunat? Chiar dacă aș ști toată Biblia pe de rost, tot nu aș putea cuprinde pe deplin pe Iisus Hristos. Dar dacă înțeleg cu adevărat un singur capitol – iubirea Sa jertfelnică pentru mine – atunci nu știu prea puțin, ci știu ce contează cu adevărat. 

În viață, multe lucruri par mai frumoase înainte să devină realitate, în gând, în vis. Dar Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, rămâne mai desăvârșită, mai înțeleaptă și mai plină de frumusețe decât orice altă idee sau plan pe care l-aș putea avea. Nimeni nu a scris ceva ca ea, pentru că ea vine de la Dumnezeu. 

Și la final, ceea ce rămâne cu adevărat în sufletul meu nu sunt lucrurile materiale sau realizările trecătoare, ci tot ce am păstrat în inima mea, ceea ce am trăit în credință și iubire. Asta voi avea cu mine pentru veșnicie – o comoară care nu poate fi luată. 

Te invit să te gândești și tu la toate acestea. Să privești cu atenție spre ceea ce contează cu adevărat, să-ți deschizi inima spre iubirea infinită a lui Dumnezeu și să găsești în El acea pace și adevăr pe care lumea nu ți le poate oferi.