Să urci în tine spre Dumnezeu 

De n-ai fost pe Retezatul

(de Traian Dorz)

De n-ai fost pe Retezatul, pe Ceahlău ori Caraiman,

pe-aceşti munţi cu vârfuri albe până-n cerul diafan,

cu-nălţimi de măreţie şi cu ape de mărgean,

şi cu spaţii de lumină, şi cu zări spre Canaan,

– de nu poţi o dată-n lună,

mergi măcar o dată-n an…

Stai acolo singur, seara, sus, pe câte-un vârf ceresc,

să te afle-acolo roiul stelelor ce se ivesc,

să te afle-acolo luna printre creste răsărind,

în genunchi, cu ceru-n braţe

şi cu lacrimi şiroind,

strâns lipit de sânul Crucii ca de-o inimă zvâcnind…

Lasă-te cuprins acolo de-al tăcerilor afund,

şi de harul rugăciunii ’nalt şi tainic, şi profund,

şi de imnele de îngeri care-ţi vor roi-mprejur,

de-a singurătăţii larguri,

de-al izvoarelor susur

ca de haru-mbrăţişării Mirelui Etern şi Pur…

Astfel petrecea adesea pe Tabor ori pe Carmel

şi Iisus Mântuitorul şi cei dragi ai Lui cu El;

rugăciunea şi-nălţimea, fără margini şi sfârşit,

le transfigurau fiinţa într-un har desăvârşit,

iar când întorceau în vale

– aveau chipul strălucit.

Astfel îţi va fi şi ţie totul legănări de vis,

zările părea-ţi-vor albe trepte

până-n Paradis,

şi când totul se va face

veşnicie şi suspin,

vei primi îmbrăţişarea Infinitului divin;

– când vei reveni,

tot chipul îţi va fi de raze plin.

Se apropie marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, prilej de întoarcere spre biserici, spre lumină, spre rugăciune. Ca în poezia lui Traian Dorz, simt chemarea de a urca – nu doar pe munți, ci și înlăuntrul meu. Să caut înălțimea sufletească, acel loc tainic unde rugăciunea și liniștea mă transfigurează.

De multe ori uităm cât de mult ne poate schimba un moment de tăcere, o lacrimă sinceră, o rugăciune spusă din inimă într-un colț de biserică. Iar bisericile închinate Maicii Domnului sunt asemenea unor vârfuri de munte: ne cheamă, ne primesc, ne învăluie în pace.

Mi-aș dori să nu treacă această sărbătoare fără să fac și eu un pas înspre înălțime. Să intru într-una dintre aceste biserici care îmbracă haina de sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului și să-i spun simplu: „Ajută-mă să mă apropii mai mult de Fiul tău, să port chipul strălucit al unei vieți trăite în lumină.”

Îți spun și ție, cu inimă deschisă:

Caută locul acela în care sufletul tău se liniștește.

Caută biserica din apropiere.

Caută înălțimea rugăciunii și te vei regăsi.

Căci Maica Domnului nu e doar ocrotitoarea noastră în suferință, ci și mama care ne ia de mână și ne învață cum să urcăm spre Hristos.

„Cine se înalţă din pustiu, sprijinită de-al său drag?” (Cântarea Cântărilor 8:5)

Așa să fim și noi: sprijiniți pe iubirea cerească, pășind cu încredere în lumina care nu apune.