Nicolae Mareş este o personalitate aparte a culturii noastre: diplomat, fost ambasador,  aforist, membru al Uniunii Scriitorilor, polonist de forţă şi un excelent traducător de literatură poloneză.

În câteva din domeniile domnului Nicolae Mareş a excelat şi Valeriu Butulescu. Recent, cu ocazia împlinirii a 50 ani de când cei doi oameni de cultură colaborează, domnul Nicolae Mareş a ţinut să scrie acest imn vibrant, închinat prolificului om de cultură din Petroşani. Text admirativ, pe care îl publicăm în întregime.

***

„Dacă stau și mă gândesc bine, sunt cincizeci de ani de când îl cunosc pe Valeriu Butulescu.  Ne-am întâlnit sub flamura alb-roşie a Poloniei, ţară din care, vorba  marelui Iorga, am luat lumină amândoi, chiar dacă în generaţii diferite. Totul a început în anii brianți ai studenției sale, făcute pe băncile uneia din cele mai importante şcoli tehnice din Europa:  Academia de Minerit şi Metalurgie „Stanislaw Staszic” din Cracovia, celebra  AGH.  Pe-atunci eram ataşatul cultural al Ambasadei noastre de la Varşovia.

Aşadar, l-am întâlnit în 1975 pe  Butulescu  la AGH, şcoală care poartă numele unui învățat polonez de factură renascentistă, Stanislaw Staszic. În Palatul edificat de Staszic la Varșovia, am studiat documente inedite legate de istoria științei poloneze. Tot acolo și-a avut  sediul instituția pe care a condus-o renumitul reformator și om de știință Balcerowicz, politicianul care a croit un făgaș nou pentru economia poloneză. Și acum liderii noștri – cu o cultură economică extrem de precară – se uită la Polonia ca la o minune. Cu mare amărăciune constat că abia azi aceștia văd necesitatea reorganizării teritoriale a României. Le amintesc că Polonia, care în 1990 din punct de vedere economic se situa cu mult sub România, fiind înglobată în datorii de zeci de miliarde de dolari. Primul pas pe care l-a făcut Balcerowicz a fost reorganizarea teritorială a țării. Despre lecțiile poloneze am scris în Economistul, patronat de Erhan, dar vremelnicii de la cârma țării s-au ținut de furtișaguri și de plimbări prin lumea largă.

Revenind la faima renumitului om de știință, care figurează pe emblema Școlii urmate de Valeriu Butulescu la Cracovia, nu pot trece cu vederea aprecierile profesorului meu de literatură și comparatistică literară, Zdzislaw Libera, care îl considera pe Stanislaw Staszic, drept cel mai de seamă reprezentant al Iluminismului polonez și al perioadei în care a trăit (1755-1826). Așadar, o legendă a științei și culturii poloneze, pe care Valeriu Butulescu o poate purta cu mândrie la butonieră. Prin aceasta vreau să subliniez meritele sale și în domeniul tehnic, pe care niciunul din sutele lui de exegeți nu le știe, niciunul nu a amintit că Butulescu deține un doctorat în științe tehnice. Un amănunt pentru viitorii săi biografi.

Și încă un lucru pe care doar eu îl știu la amănunt. Cunoștințele solide dobândite în țară de tânărul Valeriu Butulescu, concursurile riguroase prin care a trecut pentru a ajunge să studieze la Cracovia, nu i-au fost ușoare, aș spune că i-au întărit caracterul lui de gorjean și de brâncușolog. Tânărului din Preajba i-a dat Dumnezeu atâta har, încât în primul an de facultate a avut puterea să îl contreze pe valorosul profesor de matematică Smialek, atrăgându-i atenția asupra unei inconsecvenţe strecurate în una din demonstraţiile sale. Și i-a explicat greșeala făcută de distinsul profesor cu atâta curaj și demnitate, încât dascălul s-a dat bătut, felicitându-l în sala de curs.

Încă de pe-atunci lui Valeriu i-a plăcut ineditul. Îl va admira pe unul din colegii şi prietenii săi (Staszek), care a confecționat steaua roșie de pe Kremlin din sârmă ghimpată şi o ţinea agăţată pe perete, în camera de cămin, deasupra patului.

Am ținut să amintesc câteva episoade din viața unui tânăr student român, care s-a format – zicem noi azi – în vremuri de tristă amintire, uitând cu totul de neîmplinirile întâlnite acum pe scară largă. Nu sunt nostalgic, dar au existat în vremurile tinereții noastre multe oaze de lumină benefică și suficientă libertate, pentru cei care aveau caracter și mintea la ei. Spun totul pentru cei care vor redacta monografia vieții lui și o voi repeta.  Sigur, studiile efectuate la Cracovia l-au luminat, dar i-au dat și mult curaj. Am simțit acest lucru în întâlnirile noastre și am încercat să îi mai potolesc din elanul manifestat. Dacă am reușit sau nu, să recunoască singur. El a știut totdeauna să își aleagă calea lui – cea dreaptă și bună.

Prestaţia lui Valeriu Butulescu la Cracovia a fost una de excepţie. Într-un Top 25 al absolvenţilor cu care AGH Cracovia se mândreşte, întocmit treizeci de ani după ce acesta şi-a susţinut examenul de diplomă, Butulescu apare, şi încă pe prima poziţie.

Întors în România, se va impune ca scriitor, deşi nu şi-a abandonat niciodată meseria de inginer. Ba, după 1989  a  mai făcut şi politică, fiind ales consilier municipal  la Petroşani, consilier judeţean şi deputat în Parlamentul României, în mod continuu, vreme de 35 ani.  Paradoxal, Polonia, prin mediile sale culturale îl ajută pentru a-şi forma o imagine literară distinctă peste hotare. Este citat de două ori într-o scrisoare adresată unui editor american de poetul polonez Czeslaw Milosz, laureat al Premiului Nobel pentru Poezie (1980). Aşa apare prima carte de aforisme a lui Butulescu în Statele Unite (1989), prefaţată de un alt poet polonez important, Tadeusz Nowak.

În timpul scurs de atunci cărţile sale de aforisme apar în toate limbile Uniunii Europene, în toate limbile balcanice, dar şi în limbi de un exotism şocant; vietnameză, mongolă, chineză, arabă, armeană, georgiană, persană, bască, sau siriacă – limba maternă a lui Hristos.

Internetul dă aripi noi aforismelor lui Butulescu, care circulă, aşa cum scria Alex Ştefănescu, „în toate limbile pământului”. Obţine şi importante premii literare, în Canada, Italia, Grecia, Bulgaria, Liban, Serbia, Polonia etc.  Este primit de legendarul  Lech Walesa, liderul Solidarităţii şi Preşedinte al Poloniei, se întâlneşte cu fostul suveran al României, Regele Mihai.  Prin înfăptuirile lui pe plan cultural și spiritual va cuceri lumea.  Graţie aforismelor sale, citite şi citate în peste o sută de limbi a ajuns un fel de Nadia Comăneci sau Gheorghe Hagi, un reper românesc, cunoscut pe tot mapamondul.

Ce să vă mai spun despre el? Că vorbeşte curent cinci limbi, joacă şah, cântă la pian, iar la chitară clasică a luat un premiu naţional! De teama de-a nu-i surprinde toate fațetele manifestărilor sale am întârziat să pun în pagină eseul de față. Totul la Valeriu Butulescu e pragmatism, poezie, dramaturgie, proză fantastică, aforism de bună calitate și înaltă cultură.

Acestei individualități pentru care Brâncuși este un zeu, pronia cerească i-a dat talent cu carul. Ba mai mult, capacitatea de a  folosi harul cu care a fost dotat, nu doar în interes personal, și și pentru semenii săi, pentru societatea românească în ansamblu ei. El a văzut lumea în lung și-n lat, iar ca bun Român a  lăsat pretutindeni loc de bună ziua. Străinii l-au identificat cu țara în care s-a născut – cu România. Cu siguranță mulți l-au invidiat, dar el și-a urmat drumul propriu, impunându-se nu doar în politică, dar mai ales ca publicist, dramaturg, traducător, iar mai înainte de toate ca aforist.

Mi-a vorbit despre Butulescu, cu entuziasm, regretatul critic literar Alex Ştefănescu, cu ocazia lansării cărţii mele despre Eminescu. Criticul  era la curent cu popularitatea aforismelor acestui scriitor într-o mulţime de state, de pe toate continentele. Şi regreta enorm că în patria sa, este incomparabil mai puţin apreciat.

Alex Ştefănescu a scris constant despre aforistica lui Butulescu, de-a lungul ultimelor decenii, în revistele Flacăra, SLAST, Vatra, România literară, Acolada, dar şi în monumentala sa carte „Istoria literaturii române contemporane”.  Aş cita un fragment din eseul dedicat de Alex Ştefănescu acestui autor, publicat în Evenimentul zilei, din 30 august 2017: „În alte ţări, în mediile culturale  faci o impresie bună dacă spui că vii din ţara în care trăieşte Valeriu Butulescu. În România nu se vorbeşte mai nimic despre acest scriitor.  Cine este Valeriu Butulescu?  Este cel mai valoros  autor de aforisme din România, din toate timpurile, şi unul dintre cei mai valoroşi din lume. Cărţile lui au apărut în toate limbile pământului şi pretutindeni au fost comentate cu admiraţie.”

Aici, întru pe un teren comun. Ambii am plecat de la Stanislaw Jerzy Lec, cel care a dat valențe noi aforismului modern. Cu regret, eu m-am mărginit să fac cunoscut aforismul de factură poloneză numai în presa literară românească. Valeriu Butulescu şi-a dus propriile aforisme în lumea largă, în ceea ce se cheamă universal; aceasta cu o impetuozitate unică, în peste o sută de limbi, inclusiv în graiuri rare. Inginerul-literat a fost mult mai pragmatic decât umila mea persoană. Cinste lui. El a reușit să facă, din ceea ce s-a numit multă vreme un gen minor,  un gen major, care surprinde filosofia vieții. Și din această cauză este iubit. Păcat că la noi mulți veleitari au îmburuienat teritoriul.

Despre aforismele sale au scris sute de critici literari din toată lumea. Aproape toţi au remarcat timbrul lor inconfundabil, autoironia amară, cu suave inflexiuni lirice, sarcasmul princiar, umorul său irezistibil. De aceea ele plac şi circulă atât de uşor, zburând din carte în carte, din ţară în ţară, trecând dintr-o revistă în alta, în limbi din ce în ce mai stranii, fără ca cineva să-l mai consulte pe autor. Şi, în loc să se supere, Butulescu se bucură ca un copil. Ştie că această circulaţie independentă de voinţa lui e garanţia perenităţii operei sale aforistice.

Destul de târziu am aflat despre piesele sale de teatru, jucate cu succes pe multe scene din ţară, dar şi peste hotare, în Bulgaria, Grecia, Slovacia, Republica Moldova, Portugalia, China. Este o mândrie personală pentru un absolvent al unei prestigioase instituții de învățământ superior tehnic din Cracovia să fie jucat pe importante scene interne şi externe. Cu plecăciune mă repet. Cinste Ție Valeriu!  Felicitări pentru cele şaptezeci de volume publicate şi aproape o sută de premiere teatrale.

În sfârşit, nu vreau să închei fără a vă prezenta un eşantion din aforismele cele mai circulate ale lui Valeriu Butulescu, prezente pe toate meridianele. Veţi vedea câtă dreptate avea Alex Ştefănescu, care, în urmă cu aproape patru decenii (Flacăra nr.25, 1989), intuind viitorul succes al scriitorului, scria: „Valeriu Butulescu este un scriitor talentat şi profund, care transformă aforismul într-un mijloc de exprimare nerestrictiv. Reflecţia filozofică, observaţia de moralist, lirismul în toate variantele sale – de la cel vizionar la cel galant, îşi găsesc formulări fulgurante şi memorabile în scrierile sale. Din cuvinte extrem de puţine autorul creează instantaneu o tensiune semantică şi uneori – în aforismele cele mai inspirate –  această tensiune produce un fel de scânteie electrică, triumf al inteligenţei şi sensibilităţii.”

Nicolae MAREȘ

OAZE DE NISIP

După un timp, stratul de rugină devine protector.

X

Averea unora depăşeşte valoarea până la care ei pot să numere.

X

În sufletele obscure ura persistă, precum zăpada pe versanţii lipsiţi de soare.

X

Curcubeu. Superb arată lumina în faza ei de descompunere.

X

Călcăm pe Dumnezeu fiindcă e pretutindeni.

X

Columb ar fi ajuns în India. Dar a intervenit, ca de obicei, America.

X

În fiecare an trecem nepăsători prin ziua morţii noastre.

X

Criticii văd muzica şi aud pictura.

X

Ignoranţa e grea povară. Dar cel ce o poartă nu o simte.

X

Din prime îmi achit sancţiunile.

X

Mă plictisesc rar şi niciodată singur.

X

Să o luăm de la început. Natura face asta în fiecare an.

X

Turnul din Pisa. Trebuie să te apleci ca să ajungi celebru.

X

Asemenea timbrelor, devenim valoroşi învechindu-ne.

X

Conjug de trei ori verbul „a munci” şi simt nevoia să mă odihnesc.

X

M-ai chemat, Doamne? Vin imediat. Lasă-mă să dau „save”.

X

Prefer Infernul, dacă e legat la internet.

X

Înainte de a negocia cu lupul, pune-i botniţă.

X

Schimbare politică. Alţi ciobani, alţi câini, aceleaşi oi.

X

Poezia s-a născut în noaptea în care omul a început să contemple luna, conştient că nu e comestibilă.