Editorial de Sebastian POPA
Cele de mai jos au fost scrise în mare parte în urmă cu un an. Întâmplarea a făcut să accesez un live de la comemorarea ce avea loc la Mina Livezeni în data de 29.11.2024. Nu mică mi-a fost mirarea să aud în cuvântul rostit în cinstea celor ce și-au pierdut atunci viețile, că se vorbește de două explozii succesive, ambele cu victime, în cea de-a doua fiind vorba de salvatori mineri. Pentru că din punctul meu de vedere a comemora înseamnă a onora, iar onoarea ar trebui să se bazeze întotdeauna pe adevăr, am scris articolul de mai jos și insist și astăzi cu el.
În 29 noiembrie 1980, Mina Livezeni din Petroșani a fost la propriu zguduită de cea mai mare explozie de metan din istoria comunistă a Văii Jiului. Au murit 53 de oameni dintre care 15 militari în termen. Alți 24 de mineri au fost accidentați. Conducerea de atunci a declarat doar 49 de decese, se pare că pentru a nu se declara doliu național. După 1989, Sindicatul E. M Livezeni a ridicat o troiță în curtea minei unde an de an se ține o slujbă de pomenire a sufletelor celor ce-au pierit în tragicul accident. Dumnezeu să-i odihnească pe cei ce-au murit în lumea lor fără cer, în ultimul lor șut din 29.11.1980.
De câțiva ani, cel puțin din 2021, se afirmă în spațiul public faptul că în data de 29.11.1980, la Mina Livezeni s-au produs două explozii, nu doar una. Știu, poate spuneți că nu mai contează dacă au fost două explozii succesive sau doar una. Contează! Istoria, ca obiect de studiu, încearcă prin toate mijloacele, dintre care cel mai important îl reprezintă istoricii atenți la detalii și onești, să se apropie de adevăr. Cât mai mult cu putință. De aceea este important ca o greșeală sesizată să fie atât cât se mai poate, îndreptată.
Să fim bine înțeleși, nu caut să arăt paiul din ochiul altcuiva, pentru că știu sigur că am și eu o bârnă pregătită pe undeva, de care de altfel m-am mai și lovit uneori. A greși este mai mult decât omenesc. Dar același lucru se poate spune și despre a îndrepta o greșeală, atunci când se poate. E și acesta un lucru omenesc, chiar o datorie morală.
Deci să revenim. La comemorarea și slujba de pomenire din 2024 a celor 53 de mineri decedați la explozia de la Mina Livezeni în 29.11.1980, am auzit prima dată că se pomenește de o a doua explozie, produsă la intrarea echipelor de salvatori. Ambele ar fi făcut victime. Ca om ce s-a născut, trăit și muncit pe aceste locuri și printre acești oameni, am sesizat imediat inadvertența față de ceea ce știam. Se cunosc într-adevăr câteva cazuri când acest lucru s-a întâmplat. La Vulcan, în 1986 – dar a fost vorba de comisia de cercetare, nu de echipele de salvatori, după aproape 24 de ore, la mina Uricani, în anul 2011, când replica a surprins persoanele suficient de departe de zona afectată pentru a scăpa cu viață și la Petrila, în 2008, când într-adevăr a fost surprinsă echipa de salvatori mineri, în cea de-a doua explozie . Dumnezeu să-i odihnească! Replici au mai fost și după alte explozii, inclusiv la mina Livezeni. Din fericire fără victime.
Recunosc, destul de dezamăgit, dar nu neapărat pentru a arăta cu degetul, am corectat informația printr-o postare pe pagina mea de Facebook. Aici sunt două aspecte de adus în discuție. Primul, vizibilitatea respectivei pagini este destul de limitată, eu nefiind o persoană publică. O informație de genul acesta se rostogolește din presa locală în cea centrală foarte repede. Puteți verifica, dacă doriți. Al doilea aspect este reprezentat de faptul că într-unul din comentariile la postare mi se mulțumește pentru observații și mi se indică sursa care atestă două explozii succesive. Este vorba despre domnul istoric profesor Viorel Guțu. Recunosc, a fost prima dată când am auzit despre domnia sa, motiv pentru care am purces la căutări.
Informațiile sunt destul de puține. Are pe pagina personală de Facebook o rubrică lăudabilă, „Lecția de istorie”. În care prezintă o personalitate sau un eveniment marcant pentru ziua respectivă. În datele de 30.11.2023 și 30.11.2024 face într-adevăr referire la ”exploziile” de la mina Livezeni, din seara zilei de 29 spre 30.11.1980 [1]. Sunt mai multe informații greșite însă. Numărul morților declarați nu a fost de 12 cum se specifică, ora de producere a exploziei a fost 16:45, copii orfani au rămas 69, nu 75 și a fost o singură explozie și nu două (una la 22:48 și alta la 00:14, după cum spune domnul Guțu). În rest, tot respectul pentru munca depusă pentru această rubrică zilnică, „Lecția de istorie”, care din câte am înțeles s-a concretizat și într-un volum. Despre imaginea atașată postării domniei sale, cred că este una simbolică. Ea nu reprezintă nici sediul central al minei Livezeni și nici puțul est de pe Maleia, pe unde au fost scoase victimele.
Domnul Guțu a avut amabilitatea să îmi răspundă la mesajul trimis și mi-a indicat și dânsul sursa din care s-a informat. E vorba despre documente din Fondul Procuratura Militară Hunedoara, anii 1980 – 1985, la Arhivele Naționale, filiala Deva. Fondul se pare că a fost mutat la Arhivele Militare Naționale ale României, deși la o primă căutare online a fost de negăsit.
Avem așadar, o informație controversată, mai ales pentru cei de o anumită vârstă, locuitori ai Văii Jiului, care au fost martori ai evenimentului de la Livezeni din data de 29.11.1980 și o infirmare a faptului că ar fi o greșeală. Domnul Guțu, a afirmat foarte sigur că informația e certă. Eu mi-am exprimat rezervele, considerând că totuși undeva s-a strecurat o greșeală. Voi face însă tot posibilul să consult documentele din fondul de arhivă indicat. O trimitere directă a domniei sale la documentul care susține varianta a două explozii, la cu totul alte ore decât cea la care știm că s-a produs, ar fi însă mai convingătoare. În mod normal, se indică ca sursă arhivistică mai mult decât fondul. Adică ar fi necesare deținătorul fondului, dosarul, fila.
Ok, dar de ce cred că e o greșeală pe undeva? Din mai multe motive: tatăl meu lucra la acel moment la Mina Livezeni. A fost sigura dată când l-am văzut plângând. I-au murit în explozie colegi și prieteni. Aveam 8 ani și nu mi-a rămas nici o amintire legată de o a doua explozie, odată cu intrarea echipelor de salvatori nici mie și nici cunoscuților mei;
Domnul Marian Boboc a instrumentat accidentul în cartea Ultimul șut, vol II. I.M. Livezeni. 29 noiembrie 1980. File din dosarul unei explozii, Ed. Autograf MGM, Craiova, 2010. Aceasta conține printre altele, Procesul verbal de cercetare a accidentului colectiv de muncă și mărturiile a patru supraviețuitori și patru angajați ai minei, dintre care unul chiar șeful Stației de Salvare. În anul 2022, la Editura INSEMEX a mai scos o ediție, mult adăugită.
Și nu în ultimul rând, în arhiva CNSAS, am descoperit o ciornă a unui Raport privind rezultatele cercetărilor pentru stabilirea cauzelor care au determinat producerea exploziei în ziua de 29 noiembrie 1980, de la Întreprinderea Minieră Livezeni, întocmit de Securitate[2]. Informațiile din Raport ”meu” și Procesul verbal de cercetare ”al domnului Boboc”, fără a fi identice, este clar că vorbesc despre același eveniment, aceeași oră, același număr de victime, etc. Aveți mai jos prima pagină a acestui raport.
Și am lăsat la urmă presa din acea vreme, care consemnează accidentul colectiv, în felul ei, sec. Referirea din presa locală o găsiți tot în cartea domnului Boboc [3], pe care vă îndemn să o citiți, iar cele din presa națională le găsiți cel mai ușor, consemnate în lucrarea mea de licență, accesibilă aici:
Anul trecut îmi propuneam continuarea cercetării. Nu am reușit. Nu pentru că mi-aș fi dorit însă nici timpul și nici resursele financiare nu mi-au prisosit în așa măsură încât să le canalizez pe o cercetare pe care nu o consider prioritară. Procuratura militară este foarte posibil să fi investigat cadrele care răspundeau de militarii decedați în eveniment. Este o pistă foarte interesantă de verificat. Nu mă aștept însă ca ea să plaseze explozia la o altă oră și să menționeze încă una. E păcat că după doar 45 de ani de la eveniment avem nelămuriri de genul acesta. Dar nicio informație nu ar trebui ignorată, nicio pistă nu ar trebui considerată falsă, fără dovezi. Deocamdată acestea există sau ca să fiu mai exact, eu le cunosc doar pe cele care atestă o singură explozie devastatoare și nu două, în jurul orei 16:45 și nu la ora 22:48. Ar fi corect ca cei ce susțin altceva să le prezinte pe ale lor.
Și nu, nu cred că prin acest articol întinez cumva memoria victimelor, așa cum s-a exprimat cineva. Cred că suntem datori să o păstrăm curată și să cunoaștem cât mai bine posibil cum și-au găsit sfârșitul. Pe de o parte din respect pentru ei, iar pe de altă parte, ca să nu se mai repete evenimente de genul acesta.
Sfânta Muceniță Varvara să mijlocească la bunul Dumnezeu pentru sufletele lor și ale tuturor minerilor! Doamne ajută!
Referințe:
[1] Viorel Guțu;
[2] A.C.N.S.A.S., Fond Documentar nr. 16652/69, filele 57 – 70;
[3] ] Marian Boboc, Ultimul șut, vol II, I.M. Livezeni. 29 noiembrie 1980. File din dosarul unei explozii, Ed. Autograf MGM, Craiova, 2010, pp. 207 – 215;
Sursa imaginilor:
Studiu Biblic #39 Pilda „Bârna și paiul”; gddhd.ro; A.C.N.S.A.S., Fond Documentar nr. 16652/69, fila 57; adt.arcanum.com; valea jiului press;