Limbajul este adesea privit ca un aliat al gândirii. În realitate, el poate deveni și un factor de grabă. Cuvintele vin cu forme gata făcute, cu sensuri deja stabilite, cu reacții anticipate. Atunci când le folosim prea repede, riscăm să gândim în ritmul lor, nu în ritmul realității.

Graba limbajului se vede cel mai clar în expresiile care explică totul fără să mai lase loc întrebărilor. Etichetele, formulele repetitive, cuvintele-semnal reduc experiențe complexe la concluzii comode. În loc să înțeleagă, gândirea se mulțumește să recunoască. În loc să exploreze, se oprește.

Când limbajul grăbește gândirea, nu mai avem timp pentru ezitare. Cuvântul apare înainte ca ideea să se fi clarificat, iar ceea ce ar fi putut deveni reflecție se transformă în afirmație. Nu pentru că este adevărată, ci pentru că este ușor de spus.

Există însă și o formă de rezistență: tăcerea temporară, căutarea cuvântului potrivit, refuzul formulării rapide. A gândi încet nu înseamnă a gândi slab, ci a permite ideilor să se așeze înainte de a fi numite.

„Jurnal de idei” propune această încetinire. Nu ca pe o renunțare la limbaj, ci ca pe o recuperare a lui. Cuvintele nu ar trebui să ne grăbească gândirea, ci să o urmeze. Iar uneori, cel mai onest gest intelectual rămâne acela de a amâna cuvântul, până când gândul este pregătit să-l susțină.