12 februarie: în pașii unui om care a ales credința înaintea ușilor închise

Astăzi mă gândesc la Părintele Iosif Trifa, care în această zi s-a mutat la Domnul. Îmi dau seama că drumul său a fost presărat cu suferințe grele: pierderi de copii, boală, amenințări, chiar excluderea din slujirea pe care o iubea. Și totuși, fiecare pas al său a fost o mărturie de credință statornică și de iubire pentru aproapele.

Îmi amintesc că s-a născut în 1888, într-un sat din Ardeal și că deja de tânăr a ales să se dedice educației și preoției. A lucrat ca învățător, apoi ca preot, învățând să asculte durerile oamenilor și să le fie sprijin. În 1920 publica prima sa carte de meditații, Spre Canaan. Este chemat, în anul următor, de către Ioan Lupaş, celebrul profesor de istorie al Academiei Române, pentru a ocupa un post administrativ la Universitatea din Cluj. Totodată, Nicolae Bălan (fostul său profesor de la Academia Andreiană, ajuns acum mitropolit al Ardealului) îl invită, printr-o scrisoare, la Sibiu, pentru a-i încredinţa conceperea şi elaborarea unei publicaţii religioase poporale. Alege Sibiul. Iar trei ani mai târziu, în 1923, a pus temelia Mișcării duhovnicești Oastea Domnului, o chemare la o viață nouă în Hristos.

Chiar și în suferință, cu multiple operații și amenințări, nu și-a încetat lucrarea: tipărea cărți și calendare pentru oameni simpli, scria articole care aduceau nădejde și propovăduia o viață curată și curajoasă. Și astăzi, generații după generații, roadele sale se văd: credința statornică, puterea exemplului și grija pentru aproapele.

Astăzi mă uit la drumul meu și mă întreb: cum pot să rămân credincios chemării mele, chiar când nimeni nu pare să observe? Poate și tu te întrebi uneori: „Merită efortul, este cineva care vede?” Aici găsesc un răspuns: fiecare pas făcut cu iubire, curaj și răbdare lasă o urmă de lumină, chiar și în întuneric.

„Fiţi tari şi curajoşi, nu vă temeţi, nu vă îngroziţi, nici nu vă spăimântaţi de ei, că Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuşi cu tine şi nu se va depărta de tine, nici nu te va părăsi.”

(Deuteronom 31:6)

Astăzi mă rog să primesc puterea de a continua, să pot să fac pași mici, dar hotărâți și să rămân statornic în credință. Și te invit să privești și tu drumul tău cu încredere.