Moșii de iarnă: să ne amintim și să ne rugăm

Astăzi, în timp ce lumea vorbește despre inimioare și flori, eu simt că adevărata iubire se arată în alt fel. În Biserica noastră, această zi este Moșii de iarnă – ziua în care aduc rugăciuni și daruri pentru sufletele celor dragi care au plecat la Domnul. Aici, iubirea nu se măsoară în cadouri sau declarații, se măsoară în amintire, în rugăciune și în dorul care rămâne viu.

Sfinţii Părinţi au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepţii adormiţi. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua Învierii Mântuitorului Hristos. Moşii de iarnă marchează începutul sâmbetelor morţilor, în număr de şapte, care se vor încheia sugestiv cu Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor.

Și astăzi, în fiecare rugăciune, simt că această iubire continuă.

Poate și tu simți dorul pentru cineva drag. Poate ai vrea să-i poți spune „te iubesc” încă o dată. Iată că Dumnezeu ne oferă un alt fel de iubire: rugăciunea și pomenirea lor fac ca legătura dintre noi și cei care au plecat să rămână vie.

„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.” (Ioan 15,12)

Astăzi aleg să mă rog pentru cei dragi, să le aduc în inimă și în rugăciune iubirea care nu se stinge. Și te invit să faci și tu la fel: să transformi dorul și amintirea în rugăciune și nădejde, să simți că iubirea adevărată nu piere niciodată, nici în viață, nici dincolo de ea.