Binecuvântați cei care dăruiesc în taină

Astăzi mă gândesc la felul în care iubesc și slujesc. Uneori, este ușor să mă las prins în dorința de recunoaștere, în așteptarea laudei sau a mulțumirii celor din jur. Și totuși, în inima mea știu că adevărata frumusețe a dăruirii se ascunde în taină, acolo unde nimeni nu privește și nimeni nu poate răsplăti.

Binecuvântați sunt cei care dăruiesc fără vreun interes, fără să aștepte nimic în schimb.

Nu invidiez pe cei care primesc aplauze pentru faptele lor. În schimb, învăț să prețuiesc și să aspir să fiu ca cei care dăruiesc în ascuns. Ei sunt adevărații binecuvântați, adevărații sfinți ai străzilor vieții, cei care fac lumea mai locuibilă prin gesturi mici, nevăzute, dar pline de har. Și știu că, chiar dacă ochii oamenilor nu le văd efortul, Dumnezeu le cunoaște inima și le răsplătește cu iubire veșnică.

Astăzi aleg să dăruiesc fără așteptări. Aleg să fac binele tăcut, să spun un cuvânt bun, să ofer o mână de ajutor, fără să caut mulțumirea lumii. Și te invit să faci la fel: fiecare gest făcut cu inimă curată devine o lumină în viața ta și în a celorlalți.

„Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” (Matei 6,3-4)