, ,

Uzdin, acolo unde poezia nu cunoaște granițe



„Zilele Uzdinului” și Festivalul Internațional de Poezie „Drumuri de spice” – sărbătoare a culturii românești din Voivodina

Sunt locuri în care ajungi pentru prima dată și ai, totuși, sentimentul că te întorci acasă. Uzdinul este unul dintre ele. Așezare românească din Voivodina, Serbia, Uzdinul își păstrează limba, tradițiile și cultura cu o statornicie care impresionează. Aici, cuvântul românesc nu este doar rostit, ci cultivat și transmis mai departe, iar poezia a devenit, de-a lungul timpului, una dintre cele mai trainice punți între românii de pretutindeni.

În ziua de 7 august 2026, am avut bucuria de a participa la manifestările care au marcat încheierea celei de-a XXXIII-a ediții a „Zilelor Uzdinului”, organizate de Societatea Literar-Artistică „Tibiscus” din Uzdin, sub coordonarea scriitorului și omului de cultură Vasile Barbu, sufletul multora dintre proiectele culturale care dau continuitate vieții literare românești din această parte a Voivodinei.

Pentru cel venit din România, întâlnirea cu Uzdinul are o emoție aparte. Să auzi limba română vorbită firesc dincolo de granițele țării, să vezi cărți și versuri scrise în românește și să întâlnești oameni care și-au asumat păstrarea identității culturale înseamnă mai mult decât participarea la un festival. Înseamnă descoperirea unei comunități pentru care cultura română este o realitate vie.

Horațiu Mălăele – „Cuvinte-n vânt”, de la carte la scenă

Personalitatea în jurul căreia s-a construit unul dintre cele mai importante momente ale serii  de 7 august a fost Horațiu Mălăele – actor, regizor, caricaturist și scriitor, un artist cu o voce inconfundabilă în cultura română contemporană.

În sala Casei de Cultură „Doina” din Uzdin a avut loc mai întâi lansarea volumului „Cuvinte-n vânt”, tradus în limba sârbă de către Vasile Barbu. Momentul a avut o frumoasă semnificație în contextul multicultural al Voivodinei. O carte scrisă în limba română ajunge, prin traducere, către cititorul de limbă sârbă, devenind ea însăși o punte între două culturi. După lansarea volumului, actorul a oferit publicului un spectacol deosebit, în care umorul, ironia fină, spontaneitatea și sensibilitatea s-au împletit într-un mod pe care spectatorii îl recunosc imediat. Horațiu Mălăele are acel dar rar de a stârni râsul și, aproape în aceeași clipă, de a te pune pe gânduri. Spectacolul său a creat o atmosferă caldă și a devenit unul dintre momentele memorabile ale acestei ediții a „Zilelor Uzdinului”.

Cartea și scena s-au întâlnit astfel în aceeași seară: mai întâi cuvântul tipărit, apoi cuvântul rostit.

„Drumuri de spice” – o istorie scrisă prin mari nume ale culturii

După lansarea cărții și spectacolul susținut de Horațiu Mălăele, în sala Casei de Cultură a urmat festivitatea de decernare a premiilor Festivalului Internațional de Poezie „Drumuri de spice”. Marele câștigător al ediției 2026 a fost chiar Horațiu Mălăele, căruia i-a fost conferit Marele Premiu pentru Poezie „Sfântul Gheorghe”. Importanța distincției poate fi înțeleasă privind impresionanta galerie a laureaților de-a lungul timpului. Plăcile comemorative de la Uzdin păstrează, începând cu anul 1994, numele unor personalități importante ale literaturii și culturii.

Primul laureat a fost Petru Cârdu (1994), urmat de Leonida Lari (1995), Grigore Vieru (1996), Ion Miloș (1997), Adam Puslojić (1998), Vasile Tărâțeanu (1999), Slavco Almăjan (2000), Cezar Ivănescu (2001), Adrian Păunescu (2002), Aurel Turcuș (2003), Petre Stoica (2004), Florian Copcea (2005), Nicolae Dabija (2006), Mircea Dinescu (2007), Ana Niculina Ursulescu (2008), Ioan Baba (2009), Vasile Morar (2010), Milan Nenadić (2011), Paul Purea (2012), Arcadie Suceveanu (2013), Vanghea Mihanj (2014), Arcadie Chirșbaum (2015), Ileana Roman (2016), Eugen Dorcescu (2017), Grigore Leșe (2018), Ioan Pintea (2019), Teodor Groza (2020), Aura Christi (2021), Ljubica Rajkić (2022), PS Daniil (2023), George Vidican (2024) și Valeriu Stancu (2025).

În 2026, acestei galerii impresionante i s-a adăugat numele lui Horațiu Mălăele.
Privite împreună, aceste nume spun poate mai mult decât orice prezentare despre prestigiul pe care Festivalul „Drumuri de spice” l-a dobândit în timp. Uzdinul a reușit să aducă împreună personalități din România, Serbia, Republica Moldova și Ucraina, transformând poezia într-un spațiu al întâlnirii și dialogului.

Laureații ediției 2026

Festivitatea de premiere a adus în atenția publicului numeroase personalități ale literaturii, publicisticii și vieții culturale. Alături de Marele Premiu pentru Poezie acordat lui Horațiu Mălăele, Marele Premiu al Culturii Românilor „Podul lui Traian” i-a revenit Gabrielei Șerban (Bocșa). Premiul Cultural „Gheorghe Bulic” a fost acordat lui Trifu Traian Căta (Petrovasâla) și Institutului Cultural al Românilor din Voivodina (Zrenjanin), Premiul „Tibiscus” i-a revenit lui Nicolae Silade (Uzdin), iar Premiul „Casa Românească” lui Ervin József Țigla (Reșița). Premiul pentru publicistică „Pavel Gătăianțu” a fost acordat lui Nicolae Toma (Timișoara), Premiul „Mihail I. Vlad” – Aurei Lupșescu (Timișoara), iar Premiul „Poesis” – Ancăi Beidac (Timișoara) și lui Marian Boboc (Petroșani). Premiul pentru traducere i-a revenit lui Theo Rămianț (Uzdin). Premiul literar „Pelerini pe meridiane românești” a fost acordat profesorului Gabriel Băbuț (Uzdin). Premiul „Pro fidelitas” a ajuns la Izabela Lupulescu (Uzdin), Pavel Bălan (Uzdin), Diogen Băbuț (Uzdin), Anelia Băbuț (Uzdin), Lică Conciatu (Bozovici), Iancu Murărescu (Sărcia), Trifu Șoșdean (Uzdin), Dr. Teodor Groza Delacodru (Mesici), Vidu Velici (Uzdin), Ștefan Tomoiagă (Săcălaz), Daniel Cheț (Uzdin) și Teatrul „Todor Crețu Toșa” (Uzdin). Hrisov de excelență au primit Petre Opruț (Timișoara) și Ghiță Blejușcă (Săcălaz).
Această diversitate a premiilor și a laureaților vorbește despre dimensiunea pe care manifestarea culturală de la Uzdin a dobândit-o de-a lungul anilor și despre legăturile create între oamenii de cultură de pe ambele părți ale graniței.

Premiul „Petru Cârdu” – o emoție personală

Pentru mine, seara de la Uzdin a avut și o profundă încărcătură personală: am avut onoarea de a primi Premiul pentru Poezie Avangardistă „Petru Cârdu”. Am primit această distincție cu emoție și recunoștință, cu atât mai mult cu cât poartă numele uneia dintre personalitățile emblematice ale literaturii române din Voivodina. Există și o frumoasă legătură simbolică: Petru Cârdu este primul laureat al Marelui Premiu „Sfântul Gheorghe”, numele său fiind înscris pe placa dedicată anului 1994. Trei decenii mai târziu, premiul pentru poezia avangardistă care îi poartă numele continuă să păstreze vie memoria poetului. Un premiu literar aduce bucurie, dar înseamnă și responsabilitate. Atunci când poartă numele unui poet important, el devine un îndemn de a continua să scrii, să cauți și să experimentezi.

Bucuria premiului a fost dublată de o altă onoare: am fost primită ca membru de onoare al Societății Literar-Artistice „Tibiscus” Uzdin, alături de Horațiu Mălăele, Aura Lupescu și Marian Boboc.

Mulțumesc Societății Literar-Artistice „Tibiscus” pentru Premiul „Petru Cârdu”, pentru onoarea de a mă primi în familia sa culturală și pentru căldura cu care am fost întâmpinată. Am plecat de la Uzdin nu doar cu o distincție, ci și cu sentimentul unei noi apartenențe.

Un scurt popas cultural la Coștei

Călătoria prin Voivodina a avut, a doua zi, și un frumos epilog. În 8 august, în drumul spre casă, am poposit pentru scurt timp la Coștei, unde se desfășurau „Zilele Coșteiului”. În cadrul acestora avea loc Festivalul Internațional de Literatură „Pe urmele Luminii… în vara poeziei”, iar programul zilei a cuprins și o expoziție de pictură, precum și Simpozionul Internațional dedicat celor 80 de ani ai Cercului Literar „Lumina” – „80 de ani de cultură, memorie și identitate”.

Popasul de la Coștei a venit astfel ca o scurtă și frumoasă continuare a experienței trăite la Uzdin, confirmând vitalitatea vieții culturale românești din Voivodina.

Uzdin – locul de unde am plecat mai bogată

Dincolo de diplome, premii, spectacole și fotografii, după Uzdin rămân însă oamenii.
Rămâne ospitalitatea lor. Rămâne limba română auzită firesc dincolo de granițele României. Rămâne imaginea unei comunități care nu își privește identitatea ca pe o amintire, ci o trăiește în prezent, prin cărți, spectacole, festivaluri și întâlniri.

Pentru mine, 7 august 2026 va rămâne legat de Uzdin: de lansarea cărții „Cuvinte-n vânt”, de spectacolul lui Horațiu Mălăele, de Festivalul „Drumuri de spice”, de Premiul „Petru Cârdu” și de bucuria de a fi primită ca membru de onoare al Societății Literar-Artistice „Tibiscus”. M-am întors acasă cu un premiu care mă onorează, dar mai ales cu amintirea unei comunități care știe să transforme cultura într-o formă de continuitate.

Uzdinul mi-a reamintit că granițele pot despărți teritorii, dar nu pot despărți oamenii care vorbesc aceeași limbă și împărtășesc aceeași cultură. Iar poezia, poate mai mult decât orice, nu are granițe și nu are nevoie de pașaport.