Sunt unele vești pe care nu vrei să le auzi… Sunt unele cuvinte pe care nu vrei să le scrii… Sunt unii oameni pe care nu vrei să-i pierzi…
De aceea nu știu ce și cum să scriu la aflarea veștii că Dănuț Buhăescu a trecut dincolo. Dincolo de bariera timpului și spațiului.
Pentru că, pentru mine (și sunt convinsă că pentru mulți, foarte mulții alții) Dănuț Buhăescu nu a fost doar pasionatul, energicul, devotatul primar al orașului Uricani, ci a fost, înainte de toate un prieten de nădejde.
Ne-am cunoscut la începutul anilor 90 când Dănuț era doar un simplu lăcătuș la Mina Valea de Brazi. Ne-am împrietenit și, împreună, am dus această relație înainte, convinși fiind că fiecare, prin ceea ce vrea și poate să facă în viață, trebuie să facă bine pentru oameni, bine pentru comunitate.
Cu acest crez, ambițios, tenace, serios, cumsecade, Dănuț Buhăescu a urcat rapid în cariera pe care și-a dorit-o. A fost ales lider de sindcat la Valea de Brazi, apoi, în 1996, viceprimar la Uricani. Cu toate că apropiații politici de la acea vreme l-au dat la o parte, Dănuț a câștigat în 2004, alegerile de la Uricani, având de partea sa oamenii. Apoi, le-a recâștigat încrederea, mereu cu un scor tot mai mare, în 2008, în 2012, în 2016, în 2020 și în 2024, cu aproape 80% încredere. Ca primar, a făcut ceea ce nu îi dădea nimeni vreo șansă să reușească: a ținut în viață un oraș care părea sortit pieirii și l-a transformat într-un oraș devenit azi model de dezvoltare urbană și revitalizare economică și socială, un oraș stațiune turistică, un oraș frumos, cochet, european.
Iar ambițiile sale deveniseră și mai mari. Își propusese, practic, să reconstruiască orașul Uricani, să creioneze un viitor pentru oamenii de aici, pentru prietenii săi uricăneni, pentru familia sa, pentru fiica sa.
L-am admirat, la rândul meu, pentru ambițiile sale și pentru felul în care s-a zbătut pentru ca acestea să devină realități pentru oameni. Atât cât am putut și eu, l-am susținut cu toată convingerea.
Ne-am bucurat împreună și de momentele fericite din viața familiilor noastre, de copiii noștri. Împreună am zâmbit și am râs la fiecare ocazie de bucurie, și tot împreună ne-am întristat și am plâns la orice necaz. Ne-am fost aproape, unul celuilalt, ca frații.
De aceea, astăzi, cu profundă tristețe, consemnez această zi de 3 octombrie 2026, drept una tristă și profund dureroasă în calendarul vieții mele: ziua în care am pierdut un prieten deosebit, unic.
Rămas bun, Dănuț! Locul tău rămâne și dincolo de moarte, unul special în inima mea! Mulțumesc pentru toți acești ani și pentru fiecare clipă dăruită relației noastre de prietenie!
Dumnezeu să te odihnească în pace!
Condoleanțe și mângâiere, Adriana, pentru această grea pierdere!
Dumnezeu să ocrotească orașul Uricani, care a pierdut într-un singur an atât viceprimarul, cât și primarul localității!
