Chiar dacă pe locul în care a funcționat Mina Paroșeni, vreme de șase decenii, cea mai modernă exploatare de cărbune din România, astăzi nu mai este decât un teren viran și o troiță, istoria acestei mine continuă să fie încă vie în memoria celor care au muncit aici, în adâncul pământului sau la suprafață, chiar și acum, la aproape un deceniu de când a fost scoasă de aici ultima tonă de cărbune.
În fața acestei troițe, păstrată drept simbol al amintirii a ceeea ce a fost cândva Mina Paroșeni, s-au regăsit în 7 octombrie 2026, la exact șase decenii de la inaugurarea fostei mine, câteva zeci de oameni care și-au legat destinul și viața de această mină. Mare parte dintre aceștia se reunesc an de an aici, într-o necesară comemorare a celor care s-au săvârșit de-a lungul timpului și în Mina Paroșeni, răspunzând astfel unei inițiative lansate de părintele Florin Constantin Gherghina, al cărui frate se numără printre cei răpiți de această mină în 1992. „Ne aducem aminte în astfel de momente de cei care s-au jertfit în aceastră mină, unde și eu am avut un frate care s-a jertfit în această mină, și pentru toți cei care au lucrat la această mină dar pentru care Dumnezeu a rânduit ca acum să fie în împărăția Lui, nădăjduind ca prin dragostea noastră acesta să fie un moment de aducere aminte pentru cei care au fost, dar și pentru cei care mai sunt”, a spus părintele Florin Constantin Gherghina.
Primarul municipiului Vulcan, Cristian Merișanu consideră, la rândul său, că deși Mina Paroșeni nu mai este în prezent decât un teren viran, este de datoria comunității locale să păstreze vie amintirea acestui loc, care a fost pentru mii de familii de vulcăneni, sens al muncii și al vieții lor. „Împreună cu părintele Gherghina am inițiat anul trecut acest eveniment și mă bucur că el devine, de acum, unul de tradiție, pentru că este de datoria noastră să nu-i uităm pe cei care s-au jertfit în această mină, cum cred că nu trebuie să-i uităm pe cei care au muncit aici, care au pus suflet în activitatea de la această mină, care au scris aici file importante din istoria mineritului românesc”, a spus primarul Cristian Merișanu.
Cei mai mulți dintre foștii ortaci ai Minei Paroșeni prezenți la acest eveniment comemorativ își amintesc și acum, cu tristețe, de momentele tragice din urmă cu aproape un deceniu, atunci când soarta Minei Paroșeni a fost pecetluită de programele de restructurare ale industriei miniere din Valea Jiului. La scurt timp, sediul administrativ, atelierele și spațiile de producție și servicii, iar în ultimă instanță puțul minei au fost făcute una cu pământul. Dincolo de acest deznodământ trist, în mintea oamenilor a rămas amintirea anilor de muncă, zile și nopți de trudă dar și bucuria de a fi fost utili țării. Tot așa cum în memoria vulcănenilor este încă vie istoria acestei mine, care a fost cândva cea mai modernă și cea mai valoroasă din România.
Lucrările de amenajare a Minei Paroșeni au început în 1963, iar deschiderea oficială a activității a fost consemnată la data de 7 octombrie 1966, primul vagonet cu cărbune fiind scos la suprafață în prezența președintelui României de la acea vreme, Nicolae Ceaușescu și a unei delegații de miniștri și lideri politici ai vremii, de către minerul șef de brigadă Gheorghe Meiuș. În scurt timp, Mina paroșeni avea să devină, grație investițiilor în mecanizarea activităților de producție, cea mai modernă exploatare minieră din România și prima mină complet mecanizată din țară. Introducerea tehnologiei moderne s-a repercutat asupra rezultatelor obținute în activitatea de producție, Mina Paroșeni atingând, în anii 1986 o producție anuală record de 4.908.471 de tone, la o productivitate incredibilă de 2,572 tone/post. Rezultatele acestea le-au adus minerilor de la Paroțeni cea mai înaltă distincție de stat din acea vreme: Ordinul Muncii clasa I și titlul de unitate economică model pe țară, în anii 1977, 1984, 1985 și 1986. În total, în cei 60 de ani de existență ai Minei Paroșeni, din adâncurile acesteia au fost scoase la suprafață 26.981.394 tone de cărbune.
La această mină s-au format oameni al căror nume este rostit și astăzi cu respect nu doar în Vulcan sau în Valea Jiului. Generațiile de mineri ale lui Bartha Dionisie, Demeter Augustin, Marton Karacsony, Ion Danile, Alexandru Laszlo, Mihai Bakos, Geza Kalman, care au deschis primele galerii, au săpat primele puțuri și au străpuns primele abataje, au fost urmate de alte generații de mineri emblematici, din rândul cărora amintim aici pe Francisc Fazekas, Vasile Cojocaru, Gavrilă Mesaroș, Nicolae Andrașik, Constantin Ciobănoiu, Vasile Liuță, Marian Olaru, Janos Kacso, Vladimir Hătărău, Dragoș Mierlă, Nicolae Turcu, Piri Denes, Petre Lohan, Mircea Plic, Marcel Gherghina, Mihai Boroda, Virgil Vlașin, Romică Roșca, Mihai Scoruș, Iosif Kasza, Mihai Nichita, Mihai Predatu, Petre Jega Bucălatu, și mulți alții.
Acestora li se adaugă un șir lung de ingineri valoroși, de la directorii Mircea Felea, Alexandru Moghiroș, Otto Dan Surulescu, Ioan Ileanu, Ioan Dumitraș, Traian Avramescu, Gheorghe Marchiș, Emeric Kovacs, Iosif Bocan, Ioan Besserman, Ion Stamin Purcaru, Gheorghe Bâldea, Valentin Blaga, Gabriel Jurcan, Aurel Anghel, Nicolae Drăgoi, până la inginerii Petre Tudor, Radu Tomescu, Dorel Tămaș, Remus Becuș, Nicolae Bucur, Ștefan Toma, Nicolae Maier, Constantin Răduțoiu, Ladislau Habina, Jean Hărățu, Vasile Butaru, Ion Drăghici, Ilici Garaliu, Ilie Secula, Ionel Coroiesc, Radu Popescu, Dumitru Stanca, Dumitru Mitucă, Dumitru Vierescu, Ionică Rad, Nicolae Rad, Vasile Pârvulescu, Petrică Rad, Cornel David, Mihai Stancu, Domokos Laszlo, Constantin Rădulescu, Cornel Hîrtop, Cristian Baleia, Ion Șerbănescu, Camil Breben, Anastasie Petrescu, Dan Voican, Constantin Cocoși Vârtopeanu, Zoltan Miklos, Dorel Vlaic, Iancu Prcsina și mulți alții.
Nu trebuie uitate însă sacrificiile umane pe care le-a adus exploatarea cărbunelui și la această mină. Catastrofele din anii 80 și, mai apoi, nefericitele accidente din anii 90 trebuie rememorate atât din respect pentru cei care au adus jertfa umană pe frontul cărbunelui, cât și pentru ca oamenii de azi și de mâine să nu-i uite. Și să nu uite nici acest capitol special al vieții economice și sociale pe care l-a consemnat, vreme de 6 decenii, Mina Paroșeni, în istoria Vulcanului și a Văii Jiului.
Noroc bun!
Foto coperta: Diana Mitrache
Foto arhivă: ing. Zoltan Miklos
