Când iubirea pare departe…
Poate ți s-a frânt inima. Poate ai pierdut pe cineva drag. Poate te doare dorul. Dar nu uita: ceea ce pare o despărțire este doar un prag… Nu e sfârșitul. Este începutul unei alte iubiri – una care nu mai cunoaște limitele timpului sau ale spațiului.
Când lacrimile vor să curgă, lasă-le. Dar nu le lăsa să-ți stingă credința. Pentru că dragostea nu moare – ea se mută Dincolo, în locul unde totul e lumină și pace.
„Moartea nu este sfârşitul, ci trecerea spre viaţă” (Ioan 11:25)
„ Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.”
Acolo, în taina bucuriei veșnice, iubirea ta se va reîntâlni cu cei dragi. Până atunci, trăiește cu inima deschisă, binecuvântează fiecare clipă și iubește așa cum doar sufletul tău știe – cu lacrimă, cu zâmbet, cu nădejde.
Și dacă dorul doare, dacă despărțirea apasă, dacă moartea ți-a smuls o iubire de lângă tine… atunci ascultă aceste cuvinte care mângâie ca o rugăciune:
Dacă mă iubești, nu plânge
(Sfântul Augustin)
Dacă vei cunoaște misterul
Nefinisat al cerului
unde trăiesc acum,
cu orizonturi fără de sfârșit,
cu lumină care cuprinde
și pătrunde orice lucru,
nu ai mai plânge, dacă mă iubești!
De acum sunt învăluit
de farmecul lui Dumnezeu
în nesfârșita Lui frumusețe.
Cele de odinioară
sunt atât de mici în comparație
cu toate acestea!
Mi-a rămas dragostea
față de tine,
o tandrețe atât de mare
pe care nici nu ți-o poți imagina.
Trăiesc o bucurie curată.
În necazurile vieții,
gândește-te la acest lăcaș
unde vom fi împreună într-o zi,
dincolo de moarte,
săturați de apele izvorului nesecat
al bucuriei și al iubirii nesfârșite.
Nu plânge,
dacă mă iubești cu adevărat!
Poate azi te doare, poate te simți gol, uitat, secătuit de iubire… dar nu ești singur. Iubirea încă locuiește în tine. Privește spre cer, atinge inima cuiva, lasă-ți sufletul să iubească din nou. Și vei simți – iubirea n-a plecat, doar a așteptat să o strigi pe nume.
