Astăzi, se împlinesc 45 de ani de la dispariția lui Teodor Mazilu (1930 – 18 octombrie 1980), unul dintre cei mai importanți dramaturgi români ai secolului XX, un spirit ironic, lucid și profund, care a reușit să transforme realitatea cotidiană într-o veritabilă comedie a condiției umane.

Născut la București, în anul 1930, Mazilu s-a impus printr-o viziune originală asupra lumii, surprinzând în scrierile sale micile ambiții, ipocriziile și contradicțiile vieții de zi cu zi. Cu un umor amar și o satiră fină, autorul a reușit să construiască personaje recognoscibile, prin care critica moravurile și mentalitățile unei societăți în derivă.

Printre cele mai cunoscute piese de teatru semnate de Teodor Mazilu se numără: „Proştii sub clar de lună”, „Frumos e în septembrie la Veneţia”, „Aceşti nebuni făţarnici”, „Mobilă şi durere” și „O sărbătoare princiară”, texte care au devenit repere ale dramaturgiei românești moderne.

În proză, scriitorul a publicat volume precum „Bariera”, „Doamna Voltaire” și „Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni”, care confirmă aceeași viziune artistică rafinată și capacitatea de a surprinde, cu luciditate și tandrețe, esența naturii umane.

Cu prilejul acestei comemorări, Biblioteca Municipală „Valeriu Butulescu” Petroșani marchează momentul printr-o expoziție de carte dedicată lui Teodor Mazilu, ce reunește volume reprezentative din creația sa, oferind publicului prilejul de a redescoperi opera unui autor care a știut să râdă cu inteligență de slăbiciunile omenești și să le transforme în artă.

Rubrică realizată de Simina Carina Pascal – bibliotecar la Biblioteca municipală „Valeriu Butulecu” din Petroșani